x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Acum 100 de ani. Atentatul de la Biserica Bărăţiei

Acum 100 de ani. Atentatul de la Biserica Bărăţiei

de Tudor Cires    |    11 Apr 2013   •   05:46
Acum 100 de ani. Atentatul de la Biserica Bărăţiei

Azi dimineaţă, la orele 10, un atentat s-a săvârşit la biserica catholică din strada Bărăţiei asupra preotului paroh Hering, care oficia în acel moment. Gloanţele, din fericire, nu au atins nici pe preot şi nici pe vreunul dintre cei care se aflau prin aproprierea preotului. Atentatorul este un bătrân lăcătuş, Dumitru Stoianovici, din Calea Moşilor No. 392, şi din declaraţiile pe care le-a făcut reiese că atentatul l-a săvârşit din cauză că se credea persecutat de către preoţii catolici, el fiind ortodox, iar soţia sa catolică. Nenorocitul nu pare a fi în toate facultăţile mintale. (...)

Cum s-a săvârşit atentatul

Azi dimineaţă, slujba a fost oficiată de către preotul Hering. În biserică, foarte puţină lume. În dreapta, pe un scaun, se găsea un bătrân modest îmbrăcat, care tot timpul cât a ţinut slujba nu a schimbat nici o vorbă cu vreun vecin al său. În momentul însă când preotul se pregătea să se retragă la altar, bătrânul a părăsit banca şi a trecut în mijlocul bisericii, adresându-se celor de faţă: „Vă cer iertare, credincioşilor, pentru ceea ce am să fac şi nu vă speriaţi. Dumneata, părinte, să aştepţi un moment, pentru că am să-ţi spun ceva”. Preotul, neştiind despre ce e vorba, s-a oprit în uşa altarului şi a aşteptat. Bătrânul a mai înaintat câţiva paşi şi din buzunarele hainei a scos două revolvere de calibrul No. 12, pe care le îndreptă către preot: „Până când faptele voastre criminale au să rămână necunoscute?” – a mai spus bătrânul, şi în acelaşi timp a tras trei focuri. A urmat un moment de groază şi preotul, înspăimântat, a fugit din biserică pe uşa din dos. (...)

Cine este atentatorul

Bătrânul, după cum am arătat de la început, este de meserie lăcătuş şi se numeşte Dumitru Stoianovici. Este însurat şi are cinci copii. Pe vremuri, a fost om cu stare: avea prăvălii, proprietate şi altele. Acum însă este absolut sărac şi nu are cu ce să se întreţină. (...) În anul 1878, când avea o situaţiune materială bună şi când era în relaţii de afaceri cu cei mai cunoscuţi bancheri din timpurile acelea şi cu numeroase case comerciale din străinătate, s-a însurat cu o fată catolică, Caterina Simon, fata unui meseriaş german. Au făcut căsătoria civilă, iar cea religioasă părinţii fetei au cerut să se facă în biserica catolică. Stoianovici, în primul moment, a admis. Mai târziu, când preoţii catolici i-au cerut să treacă la catolicism şi să iscălească nişte acte că şi copiii lui vor fi catolici, a renunţat şi, trecând peste voinţa socrilor lui, s-a căsătorit la ortodocşi. Din acel moment au început persecuţiile, spune bătrânul Stoianovici. „Am fost complet ruinat şi, pe deasupra, declarat în stare de faliment”.

„Am voit să fac zgomot, nu să omor”

Acei care au făcut ancheta se întrebau ce căuta acum bătrânul Stoianvici în biserica Bărăţiei şi de ce atentatul lui s-a îndreptat asupra preotului Hering, care nu-i făcuse nimic personal. Întrebat de către comisarul Melidoneanu, atentatorul a declarat că nu avea intenţiunea să omoare, ci să facă mult zgomot. „Bine, dar nu puteai să faci asta fără gloanţe, cum a făcut macedoneanul Năstase la Cameră”. „Din moment ce nu aveam intenţiunea să omor, ce importanţă are dacă gloanţele erau bune sau umplute cu ceară?”. (...)

Ce declară familia

Dumitru Stoianovici nu mai trăia împreună cu soţia lui de aproape 12 ani. El locuia în Calea Moşilor, iar soţia şi copiii lui au un atelier de mode în strada Regală No. 8. Soţia lui fiind ascultată la circumscripţie, a arătat că nu există nici o persecuţie din partea preoţilor catolici şi că nenorocitul bătrân, din cauză că afacerile i-au mers prost, s-a îmbolnăvit. (...) După ce actele vor fi încheiate, atentatorul va fi înaintat parchetului. El va fi supus şi unui examen medical.

Din „Dimineaţa”, 11 aprilie 1913; texte selectate de Tudor Cireş
 

×
Subiecte în articol: acum 100 de ani