x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Acum 100 de ani. Atentatul de la Cameră

2
Autor: Tudor Cires 08 Apr 2013 - 00:02
Acum 100 de ani. Atentatul de la Cameră


Vineri, pe la ceasurile 3 d.a., un român macedonean a tras dintr-o tribună publică a Camerei un foc orb de revolver asupra băncii ministeriale. Atentatul s-a săvârşit în următoarele împrejurări: După deschiderea şedinţei, d. Fleva luând cuvântul, a interpelat guvernul asupra celor cuprinse în interviul acordat ziarului “Universul” de d. N. Filipescu. (…) Abia se sculase d. ministru de Interne Take Ionescu ca să răspunză, când dintr-una dintre tribunele publice ale Camerei porni un foc de revolver, care produse o panică de nedescris. (…) După cum s-a dovedit mai târziu, focul era orb. Atentatorul se pregătea să tragă a doua oară, dar arma n-a luat foc. (…) Intervenind mai multe persoane, au izbutit să aresteze pe atentator, care striga: “Să se auză şi glasul românilor macedoneni!”. (...)

Cine e atentatorul
Individul care a tras se numeşte Năstase (Atanasie) Hâciu. E student la Constantinopol şi bursier al statului român. La percheziţiile ce i s-au făcut, s-a găsit revolverul la el. Revolverul n-avea nici un glonte, era încărcat numai cu iarbă de puşcă şi sub iarbă avea ceară. Gloanţele erau toate scoase şi au fost găsite în buzunarul hainei, într-o batistă. El a declarat că a tras numai ca să producă spaimă şi să atragă astfel atenţia Parlamentului asupra stării disperate în care se află românii macedoneni. (...)

Convorbire cu atentatorul

“Ce te-a îndemnat să faci ceea ce ai făcut?” – “Ce crezi dumneata că ar trebui să facă România pentru aromâni? Bani a cheltuit şi cheltuieşte mereu... Lasă, că nu se fac atâtea sacrificii câte ar trebui, dar nu e vorba numai de bani. S-ar putea face mai mult pe cale diplomatică...” – “Scrisoarea pe care ai primit-o azi din Cruşova şi despre care ai vorbit lui Hagi-Goga te-a impresionat mult?” – “Am primit mai multe scrisori în care mi se arată starea întristătoare a fraţilor mei de acolo. În tot cazul, scrisoarea primită ieri nu putea să mă impresioneze într-atât încât să mă hotărască într-o clipă să fac ce am făcut.  Pregătisem de mai demult ceea ce am îndeplinit. Am făcut-o pentru neamul meu...” (...)

Atanasie Hâciu, poet
Atentatorul era autor al mai multor bucăţi literare, proză şi versuri, scrise în dialectul macedo-român, unele publicate, altele în manuscris. Iată una dintre poezii, scrisă în dialect, “Nu ma’mi plânze”: “Suflitlu mi-i plin di jale/ când mi mînduiesc ti cale// Nică nu mă mi plânze/ că inima mi si frânze/ Scrie’mi câti un zbor/ că miţi am mare dor// Că imie dor di nopţi di steale/ Când triţeam tăcuţi prin vale/ Nică, nu...// (...)Lacămile s’virindu’ţi lasă/ fă-ţi curaj di-ţi intră-n casă/ Nică...”

Ce pedeapsă i se va da

Este în adevăr foarte greu, din punctul de vedere juridic, să se clasifice fapta lui Atanasie Hâciu. Dat fiind faptul că el a înlocuit gloanţele prin bucăţi de ceară, pe de altă parte că gloanţele le-a legat într-o batistă, arătând astfel că el singur şi conştient de ce face a făcut acestea şi că în sfârşit şi-a luat toate măsurile să nu se întâmple o nenorocire, atentatorul nu poate fi acuzat de intenţie criminală. (...)
Din “Universul”, 8 aprilie 1913; texte selectate de Tudor Cireş

Citeşte mai multe despre:   acum 100 de ani

Serviciul de email marketing furnizat de