Acum 100 de ani. Atentatul de la Cameră

Vineri, pe la ceasurile 3 d.a., un român macedonean a tras dintr-o tribună publică a Camerei un foc orb de revolver asupra băncii ministeriale. Atentatul s-a săvârşit în următoarele împrejurări: După deschiderea şedinţei, d. Fleva luând cuvântul, a interpelat guvernul asupra celor cuprinse în interviul acordat ziarului “Universul” de d. N. Filipescu. (…) Abia se sculase d. ministru de Interne Take Ionescu ca să răspunză, când dintr-una dintre tribunele publice ale Camerei porni un foc de revolver, care produse o panică de nedescris. (…) După cum s-a dovedit mai târziu, focul era orb. Atentatorul se pregătea să tragă a doua oară, dar arma n-a luat foc. (…) Intervenind mai multe persoane, au izbutit să aresteze pe atentator, care striga: “Să se auză şi glasul românilor macedoneni!”. (...)

Cine e atentatorul
Individul care a tras se numeşte Năstase (Atanasie) Hâciu. E student la Constantinopol şi bursier al statului român. La percheziţiile ce i s-au făcut, s-a găsit revolverul la el. Revolverul n-avea nici un glonte, era încărcat numai cu iarbă de puşcă şi sub iarbă avea ceară. Gloanţele erau toate scoase şi au fost găsite în buzunarul hainei, într-o batistă. El a declarat că a tras numai ca să producă spaimă şi să atragă astfel atenţia Parlamentului asupra stării disperate în care se află românii macedoneni. (...)

Convorbire cu atentatorul
“Ce te-a îndemnat să faci ceea ce ai făcut?” – “Ce crezi dumneata că ar trebui să facă România pentru aromâni? Bani a cheltuit şi cheltuieşte mereu... Lasă, că nu se fac atâtea sacrificii câte ar trebui, dar nu e vorba numai de bani. S-ar putea face mai mult pe cale diplomatică...” – “Scrisoarea pe care ai primit-o azi din Cruşova şi despre care ai vorbit lui Hagi-Goga te-a impresionat mult?” – “Am primit mai multe scrisori în care mi se arată starea întristătoare a fraţilor mei de acolo. În tot cazul, scrisoarea primită ieri nu putea să mă impresioneze într-atât încât să mă hotărască într-o clipă să fac ce am făcut.  Pregătisem de mai demult ceea ce am îndeplinit. Am făcut-o pentru neamul meu...” (...)

Atanasie Hâciu, poet
Atentatorul era autor al mai multor bucăţi literare, proză şi versuri, scrise în dialectul macedo-român, unele publicate, altele în manuscris. Iată una dintre poezii, scrisă în dialect, “Nu ma’mi plânze”: “Suflitlu mi-i plin di jale/ când mi mînduiesc ti cale// Nică nu mă mi plânze/ că inima mi si frânze/ Scrie’mi câti un zbor/ că miţi am mare dor// Că imie dor di nopţi di steale/ Când triţeam tăcuţi prin vale/ Nică, nu...// (...)Lacămile s’virindu’ţi lasă/ fă-ţi curaj di-ţi intră-n casă/ Nică...”

Ce pedeapsă i se va da
Este în adevăr foarte greu, din punctul de vedere juridic, să se clasifice fapta lui Atanasie Hâciu. Dat fiind faptul că el a înlocuit gloanţele prin bucăţi de ceară, pe de altă parte că gloanţele le-a legat într-o batistă, arătând astfel că el singur şi conştient de ce face a făcut acestea şi că în sfârşit şi-a luat toate măsurile să nu se întâmple o nenorocire, atentatorul nu poate fi acuzat de intenţie criminală. (...)
Din “Universul”, 8 aprilie 1913; texte selectate de Tudor Cireş