Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am arătat că ceea ce numim Dobrogea este numai parte din Dobrogea istorică şi reală, aceea care exista pe timpul despotatului lui Dobrotici, de la car Radu Negru, la 1379, a cucerit-o şi a stăpânit-o până la Varna Am arătat în lucrarea mea “Quadrilaterul Dobrogean”, că reşedinţa lui Dobrotici (de la care a rămas şi numele de Dobrogea) se afla la Kaliacra, la câţiva kilometri de Varna. Radu Negru (1373-1384), Domnul Munteniei, tatăl lui Mircea cel Mare, şi acesta se intitula, unul ca şi altul: “Domn a toată ţara Ungro-Valachiei şi peste munţi şi încă spre ţările tătărăşti şi ducele Almaşiului şi al Făgăraşiului şi domn al Băniei Severinului şi pe ambele laturi ale Dunării şi stăpân al Silistrei până la Varna”.
Delimitarea frontierelor
Dobrogea stăpânită de Radu Negru se întindea până la Varna. Dacă dar nimeni nu poate nega această legitimitate ce o are România de a stăpâni Dobrogea actuală, mult mai mică decât Dobrogea istorică şi reală, nu poate nega această legitimitate de a poseda şi restul Dobrogei, care, deşi propusă a ni se da la congresul de la Berlin, totuşi nu ni s-a dat în urma înverşunatei opoziţiuni din partea Rusiei. Doi ani, două comsiuni au lucrat la delimitarea celor 140 de kilometri ai actualei frontiere dobrogene, care cu mare greutate s-a fixat mult timp în urma stabilirii celorlalte mii de kilometri de fruntarii ale noului stat bulgar. Bulgaria există prin mila Rusiei şi a României. Ea nu are dreptul sfânt de cuceritor al pământului său pe care nu l-a luat, dar care i s-a dat în urma victoriilor repurtate de la alţii la 1877.
Cine a mai stăpânit Dobrogea?
Dar parte din acel pământ (Dobrogea), fusese cucerit de românii lui Radu Negru nu de la bulgari, dar de la un despot, Dobrotici. După români, turcii au stăpânit Dobrogea întreagă, până la 1877, când de drept ar fi revenit Dobrogea întreagă, nu jumătate, tot românilor, învingătorii turcilor, căci românii o stăpâniseră înainte de turci, iar strămoşii noştri romanii aveau dreptul de “primi ocupanti” ai acestei regiuni de trecere a hoardelor barbare.
“Caninii” Dobrogei
Înverşunarea despre care vorbesc că s-a arătat în Congresul de la Berlin se arată şi apare clar dacă privim pe harta Dobrogei la cei doi dinţi care rânjesc către podul Regelui Carol I, cheia Dobrogei noastre. Aceşti doi dinţi sunt formaţi din două intrări ale frontierei care înaintează în mod insolit şi inexlicabil către Cernavodă. Dacă în aceşti doi dinţi, canini (câineşti) s-ar forma două corpuri de armată bukgărească şi ar porni către Cernavodă ar fi suficient de mai puţin ca o noapte să meargă pentru ca să ajungă la picoarele podului Regelui Carol, deoarece distanţele de parcurs nu trec de 36 de kilometri. Iată de ce interesul suprem al României este ca să se desfiinţeze fruntaria actuală şi să se înlocuiasă prin altă fruntarie naturală. Care este această fruntarie naturală şi strategică? Despre aceasta voi vorbi într-un număr viitor. (B.C. Assan, inginer).
Din “Universul”, 26 martie 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache
