Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Socotesc că fiecare român care ţine la ţara lui, la moravurile şi porturile neamului lui, a fost neînchipuit de îmbucurat la vestea că Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor a rânduit încă de acum doi ani, începând cu Câmpina, concursuri de port naţional între flăcăii şi fetele din întregul ţinut românesc.
O plagă naţională
Din fericire, am lua parte la amândouă, însă, din păcate, m-am încredinţat încă o dată mai mult că pentru orice acţiune de felul acesteia de la care se trage atât cât se poate un profit material – oareşcum – se fac intervenţii pe lângă comitetele ce au însărcinarea de a face selecţiunea de costume naţionale, ca în cazul de faţă. (…) Lucrul acesta nu ar fi nimic, deoarece suntem obişnuiţi în ţara aceasta cu asemenea lucruri triste, de altfel, de care ne lovim mai în toate părţile. Dacă am lua de pildă toată viaţa noastră sau mai bine zis toată calea parcursă, pe o distanţă cât de mică, de un indivit oarecare, şi am analiza-o cu atenţia unui adevărat cercetător de suflete, vom găsi veşnice intervenţiuni, veşnice acţiuni josnice şi triste, spre a avea posibilitatea de a se găsi la o treaptă socială mai sus ridicată. Intervenţiunile acestea sunt o adevărată plagă naţională.
Boala “intervenţiilor”
Sunt triste, dar adevărate, aceste lucruri, şi de ele n-am fost nici noi, românii, iertaţi, care, din fire, suntem de lesne înrâuriţi. Cercări pentru nimicirea acestor moravuri învechite se fac şi poate se vor mai face multă vreme: dureros este însă că până acum nimic nu s-a putut face, în aceeaşi apă murdară ne bălăcim cu toţii. Şi zi de zi “protecţia” şi “intervenţiile” se înmulţesc, prind rădăcini puternice.
La Vălenii de Munte, anul trecut
Recitesc cele câteva rânduri ce vesteau în anul trecut rezultatul ce l-a avut concursul de porturi româneşti la Vălenii de Munte. S-au prezentat concurenţi foarte mulţi, vreo 500-600 de inşi. Prea frumos! Este o dovadă că aceste concursuri îşi au rostul lor, prind deci, şi că tot mai există făpturi care mai ţin la portul strămoşesc, deşi e regretabil că numai la prilejuri de acestea. (…) Din nefericire, înregistrez că selecţionarea nu s-a făcut cu conştiinţă, şi aceasta nu mi-o pot lămuri decât din pricina intervenţiilor – pe care sunt încredinţată că d. Iorga nu le prea are la inimă, însă cu toate astea s-au făcut. (…) O simplă constatare. În primul rând, cea mai mare parte dintre premiante sunt din Prahova, şi cu acest prilej constat că e rău că selecţionarea se face în general, ceea ce e nedrept. Mai întâi că diferă costumele din Prahova de cele din Muscel, cu atât unul din ţară cu acele ale românilor din ţările din jur. Cum pot preciza eu oare care-i mai frumos? (…) (Costea Gruia)
(Din “Universul”, 4 martie 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache)
