Am avut prilejul să cutreier câteva zile frumoasele plaiuri ale Bucovinei (aflată în acea vreme în Imperiul Austro-Ungar – n.n.). După ce am văzut Iţcanii, Rădăuţii, Mănăstirea Putna, unde se află mormântul gloriosului voievod Ştefan cel Mare, m-am oprit pentru o zi întreagă, la Suceava, această veche cetate care a jucat pe vremuri un rol aşa de important în istoria românilor şi care astăzi este în deplină decadenţă. Pretutindeni m-am interesat de viaţa sub toate raporturile a elementului românesc, care, după cum se ştie, formează marea majoritate a populaţiunii. Îmi îndrept paşii spre (…) dl Garabet Găină, unul din cei patru judecători de instrucţie din Suceava (…). Venisem cu grijă şi mă temeam ca interviewul solicitat să-mi fie refuzat, dar aerul binevoitor cu care mă primi Găină îmi risipi imediat această temere. (...) Am rugat pe d. Găină să-mi dea oarecari relaţii despre organizaţia judecătorească. D-sa îmi spune că tribunalul din Suceava, ai cărui magistraţi şi funcţionari inferiori sunt în majoritate români, are patru cabinete de instrucţie. D. Găină, ca cel mai vechi din toţi judecătorii de instrucţie, instrumentează la cabinetul d-sale afacerile cele mai delicate: spionaj, escrocherii, crimele de les-majestate şi defraudări (...).
O escrocherie... originală
Printre numeroasele escrocherii mai de seamă din timpul din urmă, este una originală de tot. Un anume Mordehay Ismarlay din Iafa vine în România şi izbuteşte să escrocheze la Buzău şi Galaţi pe numeroşi naivi, cărora le-a arătat o maşină care, dintr-o bancnotă de 100 lei face două bancnote. După ce încasează sume mari de bani, dispare. Un comerciant din Buzău, care încredinţase escrocului 7000 lei, aflând că acesta s-a refugiat în Bucovina, se ia după el. Mordehay e prins şi d. judecător de instrucţie Găină, terminând ancheta şi instrucţia, trimite pe escroc României şi tribunalele noastre condamnându-l la trei ani închisoare, dânsul îşi face acum osânda.
Relaţii cordiale, între români şi... români
D. judecător de instrucţie Găină a reuşit să cultive relaţiuni de colegialitate şi de curtoazie cu parchetele din Dorohoi, Botoşani şi Fălticeni, aşa că azi raporturile reciproce între aceste parchete cu cabinetul d-sale de instrucţie nu mai sunt pe cale diplomatică, ci prin simple comisiuni rogatorii, aşa cum obişnuiesc parchetele din ţară între ele (...). Elementul românesc îşi afirmă cu putere individualitatea sa. Există în Suceava două licee româneşti, un club literar românesc şi alte aşezăminte, din care unele mixte. Dintre funcţionarii superiori, prefectul, preşedintele tribunalului şi majoritatea magistraţilor sunt români. Şcolile primare sunt mixte. Românii se îndeletnicesc cu agricultura. Pământul e puţin fertil, dar preţurile sunt ridicate. Comerţul e într-o completă stagnare. O dată pe an, de Sf. Ioan, pelerinagiile religioase la Suceava mai dau o nuanţă de viaţă acestui oraş. Atunci comerţul face ceva dever, spre a reintra apoi în obicinuita-i stagnare. Despre industrie la Suceava, nici pomeneală (...). (Bruno)
Din “Universul”, 24 iunie 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache