Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei 20 de ani de carieră publică l-au învăţat că în politică nu te apără decât lucrurile bune pe care le-ai făcut şi, de obicei, mai târziu. Şi, adeseori, prin comparaţie. "Nu trebuie să te bazezi pe alţi oameni, prieteni sau neprieteni, pentru a-ţi fi recunoscută valoarea, ci pe ceea ce ai făcut sau poţi face tu însuţi. Nu pot decât să fiu mândru de faptul că românii m-au considerat demn de a-i reprezenta în Parlament din 1990 şi până acum", ne mărturisea preşedintele Consiliului Naţional PSD, Adrian Năstase. Astăzi împlineşte 60 de ani. La mulţi ani!
"La 60 de ani, mărturisesc sincer, mă simt mult mai bine decât la 30 sau la 40! Poate surprind pe multă lume spunând asta, însă vârsta aduce un beneficiu imens. N-o să-i spun maturitate şi nici înţelepciune, ci perspectivă. Iar la 60 de ani perspectiva e foarte clară, ştii ce te defineşte, ce te motivează, ce te mulţumeşte şi ce te face fericit. Mă uimeşte în fiecare zi cât de puternică, de frumoasă şi de serenă e soţia mea şi le sunt recunoscător băieţilor mei fiindcă există, fiindcă au trecut cu mult echilibru peste celebritatea mea politică şi toate complicaţiile derivate din ea. Ei trei sunt «motorul» din viaţa mea, iar generozitatea lor e darul pe care îl primesc în fiecare zi.
Ştiu că, la asemenea prilejuri, se obişnuiesc întrebări legate de amintiri speciale sau rememorări ale unor capitole remarcabile pentru cel sărbătorit. Când eram tânăr, îmi plăcea să colecţionez amintiri şi să le «răsfoiesc», din când în când, ca pe un album imaginar. Am realizat însă, în timp, că amintirile cele mai preţioase sunt cele pe care le creăm zilnic, prin fiecare gest către cei care ne sunt dragi, cu fiecare moment alături de ei, care e special datorită lor şi e irepetabil, în acelaşi timp.
Nu am regrete şi nici dezamăgiri, deşi, evident, sunt lucruri din trecut pe care acum le-aş face diferit. Privesc toate episoadele din viaţa mea ca pe nişte lecţii şi cu cât învăţ mai mult din ele, cu atât sunt mai mulţumit. Thomas Jefferson are o vorbă celebră: «Ce multă durere ne-au provocat lucrurile care nu s-au întâmplat niciodată»... Dacă aş putea schimba ceva din trecut, cred că le-aş da înapoi Danei, lui Andrei şi lui Mihnea toate zilele de duminică pe care le-am petrecut departe de ei, când eram ministru sau prim-ministru, dar nu prea văd cum, fiindcă şi munca de atunci e preţioasă pentru mine şi mi-a adus multe motive de mândrie.
Cineva m-a întrebat dacă există în viaţa mea un punct de la care aş vrea să rescriu scenariul. M-am gândit foarte puţin înainte să-i dau răspunsul: nu există, fiindcă toate etapele din viaţa mea m-au modelat, m-au educat în multe sensuri, m-au făcut ceea ce sunt astăzi, adică un om fericit. «Fericit» nu înseamnă şi mulţumit de ceea ce se întâmplă în jurul meu, de direcţia în care mergem cu toţii, de cum se demolează, în fiecare zi, ceea ce se construise înainte. Dar un fragment de înţelepciune pe care l-am dobândit în timp îmi arată că schimbările depind de foarte mulţi factori. Iar în fruntea listei de factori se află unul, poate mai important decât toate: voinţa de a lăsa ceva în urmă. Dacă vrei asta, rămân în urma ta lucruri pentru care oamenii te ţin minte, după ce trec valurile de subiectivism şi emoţiile brute. Dar asta e o temă pentru o altă zi... Sau pentru fiecare zi, mai puţin cea de astăzi."
