Astăzi e ziua ta: Adrian Ordean

Chitarist, vocalist şi compozitor, a evoluat de-a lungul timpului la formaţiile Stereo, Riff, Roşu şi Negru, Compact, Schimbul 3. Mai bine de 30 de ani şi-a încântat fanii, a „adunat, înfiinţat, format, îndrumat, certat, împăcat” numeroşi artişti, printre cele mai mediatizate creaţii ale sale fiind grupul ASIA. Adrian Ordean împlineşte mâine 56 de ani. La mulţi ani!

„Cu 20 de ani în urmă, în această perioadă a anului, probabil că eram în turneu cu trupa Compact, prin ţară sau prin străinătate. Acum stau în faţa calculatorului şi compun cântece, orchestrez diferi­te piese, mă ocup de maste­ri­zat diferite materiale, editez audiobook-uri şi cursuri de limbi străine, cânt la chitară şi mă gândesc la cum era muzica altădată şi cum ar fi fost dacă mă năşteam în altă parte. Dacă aş fi făcut muzică şi mai mult ca sigur că asta aş fi făcut, probabil că acum admiram culoarea ocea­nului Pacific, noap­tea, de pe puntea unui vas de croa­zieră... asta pentru că aş fi fost cel puţin bogat. Mi-aş fi cheltuit banii venind să văd Delta Dunării, Cazanele, munţii şi peşterile din România. Dacă ar trebui însă să schimb ceva în ţara asta aş schimba trotuarele, pentru că am văzut că oamenii scuipă pe ele. Sau mai bine aş schimba la mine ceva? Nu, eu sunt perfect. Sau... nu?

Atunci când am început să cânt, prin anii ’70, credeam că muzicienii nu vor putea fi înlocuiţi cu nimic pe lumea asta, credeam că serile de dans unde cântau trupele şi lumea care venea să asculte şi să danseze vor fi eterne. Azi, în cluburi duduie bo­xele cu muzica aleasă de câte un băiat sau fată cu numele de DJ, iar tinerii se întâlnesc ca să-şi spargă urechile împreună, să se «bestia­lizeze» şi pentru multe alte lucruri şi distracţii care fac parte din ge­neraţia microundelor... Şi? Aşa e acum, aşa a fost cu jumătate de secol în urmă, iar în viitor, oricum nu ştie nimeni ce va mai fi. Îmi pare rău doar că după ce o să dispară şi AC/DC, The Rolling Stones şi alţii de anvergura lor, oare cine o să mai umple un stadion cu zeci de mii de oameni...

Şi îmi mai pare rău după căţeii mei Laly şi Max care au plecat, de bătrâneţe, într-un loc mai bun. Ei întotdeauna au fost foarte atenţi de ziua mea, mai ales la meniu. Acum, la al 56-lea an de viaţă, îmi doresc doar sănătate şi tot asta le doresc, la rândul meu, celor din familia mea, pentru că doar ei mai sunt atenţi la nevoile pe care le am acum şi, oricum, sunt singurii în care am încredere. Le mul­ţu­mesc prietenilor şi cunoştinţelor care îşi aduc aminte întotdeauna de ziua mea, chiar dacă eu mai uit de aniversarea lor.

Dar nu m-aţi întrebat cine mi-a mai dorit sănătate în ultimii ani, în afară de cei numiţi mai sus. Artiştii pe care i-am adunat, înfiinţat, format, îndrumat, certat, împăcat? Dumneavoastră ce credeţi?”