Astăzi e ziua ta... Adriana Săftoiu!

"Dragostea este singurul reper de armonie..." Adriana Săftoiu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"La 42 de ani, ştiu sigur că cea mai frumoasă lecţie de viaţă rămâne fiul meu. Cu ajutorul lui reuşesc să îmi depăşesc neputinţele şi temerile, să îmi cunosc limitele şi să învăţ că dragostea e bucuria celor pe care îi iubeşti. Am întâlnit oameni buni şi mai puţin buni, dar fiecăruia îi datorez câte ceva din ceea ce sunt. Nu sunt chiar cel mai liniştit şi împăcat om. Am lăsat mult timp să treacă uitând să le spun celor de lângă mine cât de dragi îmi sunt şi cât de inutilă ar fi dimineaţa fără ei, cât de fără rost ar apărea soarele dacă nu i-aş avea, cât de nevăzute ar fi stelele dacă nu le-aş auzi râsul şi vorba bună. Există o rânduială a lucrurilor pe care continui să o învăţ. Că părinţii sunt veşnici, că dragostea e singurul reper de armonie şi tulburare, că în urmă rămân fapte şi că pentru ele timpul e drămuit şi neiertător, ca nici un gest nu e prea mare când trebuie să faci bine, că oamenii nu sunt îngeri, că minciuna e singurul lucru pe care nu îl pot uita. Cea mai curajoasă provocare e povestea prizonierului spaniol care a stat întemniţat mulţi ani şi într-o zi i-a venit ideea să împingă uşa celulei. Era deschisă şi nu fusese niciodată închisă. După 20 de ani de la Revoluţie am descoperit că pentru unii libertatea cuvântului înseamnă că ei sunt liberi să zică tot ce au ei chef, dar dacă îi contrazice cineva, este o jignire. Am momente când mă las dominată de deznădejde şi mi se pare că nu mă pot opune acestei «pedagogii a invectivei, a urii», că izolarea pare singura formă de protecţie. Singurul lucru pe care îl fac constant şi cu aceeaşi inocenţă e să citesc. Ştiu şi acum ca atunci când am optat pentru Facultatea de Filologie, am luat o decizie corectă. Ştiu că atunci când am devenit mama a fost cel mai copleşitor moment din viaţa mea. Ştiu că atunci când m-am îndrăgostit m-am simţit cea mai frumoasă femeie din lume. Profesional, am căutat să nu ard etapele şi să nu mă grăbesc fără să ştiu ce pot. Doar viitorul îmi va arăta dacă am luat deciziile cele mai bune. Şi asta pentru că în politică ce e corect nu e şi cel mai bun, din păcate, iar loialitatea e confundată cu slugărnicia. Acum ştiu ceva mai mult despre faptul că greutăţile sunt argumente pentru a merge înainte. Cu o condiţie: să nu te laşi dominat de frică. Iar când mă înfurii îmi amintesc de frumoasa poveste zen când un tânăr novice care traversa un râu alături de un călugăr zen îşi manifesta gălăgios furia împotriva unui bănuit luntraş care i se părea tânărului că îşi îndreaptă barca spre ei şi că îi va nimici. Trecând pe lângă barca «inamică», tânărul constata că forma respectivă nu era un om, ci doar un sac. Călugărul zen îl întreabă: «Spune-mi, împotriva cui te-ai mâniat?»".