Astăzi e ziua ta... Alex Ferariu!

A început să lucreze în presă la 15 ani... Acum prezintă Observatorul de week-end, alături de Oana Frigescu. Alex Ferariu împlineşte astăzi 32 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

De jurnalism nu ai cum să te plictiseşti
Deşi a absolvit Facultatea de Electro­nică, sărbătoritul nostru a fost mai mult atras de mass-media. "Mama mea a fost profesoară de fizică, tatăl - inginer, iar fratele e fizician. Când am început să lucrez în presă (acum 16 ani), nu ştiam ce facultate voi alege, şi de asta mă cam simţeam «oaia neagră a familiei». Ştiam doar că îmi doresc foarte tare să petrec cât mai mult timp în redacţie şi că ra­dioul este marea mea dragoste", povestea Alex Ferariu. Între timp, lucrurile s-au schimbat şi televiziunea i-a luat locul radioului pe plan profesional, cel sentimental fiind "cucerit" de soţia sa, Doris. Cei doi adoră să călătorească. "Dacă aş putea, aş călători nonstop, dar, deocamdată, trebuie să mă limitez la una-două vacanţe pe an. Oricum, pentru ca o călă­torie să fie perfectă, există o condiţie obli­gatorie: să fiu alături de jumătatea mea." Jurnalistul nostru este şi un prosper om de afaceri, deţinând două firme care activează în domenii care nu au nici o legătură cu presa. "Timpul meu este ocupat în general de muncă, dar de ceva vreme gândurile îmi zboară către cele câteva zile libere pe care le voi avea de ziua mea, când voi fi la Paris, alături de soţia mea.

Lucrez în televiziune de 12 ani, iar în presă de 16, aşa că am senzaţia că asta fac de când mă ştiu - prin urmare, nu-mi pot imagina un alt stil de viaţă. De la realizator de emisiuni la radio până la editor prezentator în televiziune, am parcurs multe etape care s-au dovedit a-mi fi cu adevărat folositoare. Asta şi datorită faptului că am întâlnit oameni de la care am avut ce învăţa.

Teoretic da, presa şi televiziunea pot schimba ceva din «minusurile» României, însă practic... vom vedea.
Speranţa moare ultima! Mă întrebaţi când este momentul potrivit pentru a te retrage de pe sticlă. Aş putea să dau un răspuns de genul «atunci când nu mai ai nimic de spus» sau să vin cu alte şa­bloa­ne de felul acesta. Cert este că nu pot fi obiectiv, pentru că de meseria asta nu ai cum să te plictiseşti. E ca un microb de care nu ai cum să mai scapi, aşa că răs­punsul ar fi... niciodată? De aceea, mă felicit că nu am renunţat la presă atunci când am fost tentat să o fac."