Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Trăiesc mai adânc fiecare clipă ştiind că mă părăseşte" Apreciatul regizor Alexa Visarion îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"M-am născut la amiază, în plină lumină, ceea ce a contat mult pentru viaţa mea. Eram atât de plăpând că toată lumea spunea că mor până seara. Şi atunci mama, tânără şi neştiutoare, a început să sufle aer cald asupra mea, aşa îmi povestea mai târziu... Şi am trăit. Acum mă bucur de toamna care ne învăluie în nostalgii pe toţi cei care nu suntem turbaţi de politică. Energia ce mă identifică acum nu atacă structurile conflictuale cu violenţa din tinereţe, iar revolta mea împotriva degradării şi nimicniciei care m-a apărat şi întărit de-a lungul vieţii pătrunde densităţile fragile, explorând taina din tot ce se vede... Mulţumesc lui Dumnezeu că ura nu m-a stăpânit niciodată, că înţeleg cu sufletul şi mintea deopotrivă, că mă pot judeca aspru pentru ceea ce greşesc, iar suferinţa şi disperarea sălăşluiesc în vitalitatea mea păstrând-o sănătoasă; pot să plâng pentru bucuriile dăruite şi simt în întreaga mea fiinţă harul cel iluminat de înţelegere. Am învăţat în linişte să îmbătrânesc, trăiesc mai adânc fiecare clipă ştiind că mă părăseşte. Lumina zilei mă cuprinde înseninându-mi frământările, spaimele, iar întunericul nopţii mă fascinează, pregătindu-mă pentru necunoscut.
Neliniştea este şi ea o energie a vieţii. Trăiesc iubind viaţa, fără panică muribundă, în aşteptarea sfârşitului de aici... Poate când începem să coborâm fluierăm din nou.
Multă lume mă întreabă: «Dacă ai mai începe o dată viaţa, te-ai face tot regizor?». Şi eu răspund: Nu! E o experienţă trăită pe care nu ştiu dacă am înnobilat-o, dar e un traseu parcurs care m-a posedat... Probabil, dacă ar fi să încep o nouă viaţă, aş folosi regia ca să descopăr o stea. Aş vrea să fiu şi eu unul dintre oamenii care zboară printre stele, da, un fel de astronaut, dar nu neapărat un specialist, ci aşa, simplu, un călător care ar ajunge, să zicem, pe Marte. O nouă viaţă, o nouă lume... Tentant, nu?
O ALTĂ PRIVIRE...
Castel Film a dat liber peliculei «Luna verde» de a se întâlni cu ceilalţi, iar încercarea mea de a aduce în perimetrul atât de fertil acum al cinemaului românesc un alt mediu şi o altă privire va fi sau nu vizibilă. Povestea e pentru cei care cred în bun-gust şi care nu sunt terorizaţi că trebuie să mai citească o carte. Nu împuşcături - aici; nu sex - acum; nu glumiţe pentru hlizeală... Nu... îmi doresc din adâncul inimii cel mai de preţ dar de ziua mea: ţara să nu mai fie umilită, iar oamenilor să nu li se zdrobească verticalitatea, să nu le fie ucisă încrederea de enorma mistificare, politica decăzută din rang a politicienilor."
