Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alexandru Andrieş împlineşte astăzi 55 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Cred că toţi cei care ne-am născut aici am făcut enorm de multe greşeli într-o viaţă anterioară şi acum «repetăm» clasa - aşa ne trebuie!!! - Deocamdată aştept să trec mai departe, după aia o să văd eu cum e cu a doua naştere, cum, unde...
Nu e genul meu să fac clasamente: nici de bine, nici de rău - încerc să învăţ din greşeli, în rest mă bucur că există oameni care apreciază ceea ce fac şi că pot să dau mai departe acest dar incomparabil care este talentul - şi sper s-o mai fac mulţi ani de aici încolo.
Toţi prietenii mei adevăraţi mă iubesc necondiţionat, e valabilă şi reciproca - de fapt, iubirea presupune lipsa oricăror condiţionări, nu-i aşa? Din fericire, chiar aşa stau lucrurile de când e lumea şi pământul.
"MOTORUL" CARE MĂ FACE SĂ MERG ÎNAINTE...
Curiozitatea - sunt un om curios din fire, aşa am fost de când mă ştiu, cred că ăsta e «motorul» care mă face să merg înainte oricât mi-ar fi de greu - şi dorinţa de a încerca lucruri noi - dar şi-asta tot din curiozitate cred că vine...
Dacă aş fi ministrul Culturii... N-apuc să fac trei lucruri, că primul pe care-l fac e să-mi dau demisia - aşa se poartă, din câte văd eu în ultima vreme. Un eveniment pe care l-am tot aşteptat... «să-mi vină mintea la cap» aş zice, hahaha!!! Asta îmi tot spunea mama, sub formă de întrebare - dar ţie când îţi mai vine mintea la cap? - şi deocamdată nu s-a întâmplat, na, eu am răbdare... merită, pentru aşa un eveniment!!!
Sigur nu mă aflu la început de drum - hahaha: are WOODY ALLEN un microeseu despre cum ar fi dacă lucrurile ar merge invers - te naşti bătrân, pe măsură ce trec anii scapi de boli şi îţi cheltuieşti liniştit pensia pe orice ai chef, după aia eşti tânăr, devii copil şi nu mai ai nici un fel de griji şi sfârşitul vieţii devine, practic, un orgasm - am citat din memorie, şi la 55 de ani nici memoria nu mai e ca altădată - ce să zic? Nu îmi fac socoteli, liste de realizări şi nerealizări, prefer să trăiesc ziua - un alt citat celebru - şi să încerc să mă împac ca şi până acum cu mine şi cu lumea din jur - în rest, are cine să se ocupe, nu?
Mi-ar plăcea să mai am un sfert din greutatea mea şi să mă dau din nou cu sania din copilărie, pe derdeluş - sau să descopăr iar plăcerea de a desena, în faţa foii albe de hârtie - sau să retrăiesc bucuria grozavă de a scoate sunete din clapele pianului străbunicii mele, pe capac plin cu borcane de dulceaţă şi şerbet: ia uite, deja seamănă a listă şi mie nu-mi plac listele - gata, mă opresc aici - mai ales că, de fapt, cel mai tare mi-ar plăcea ca abia de aici încolo să vină lista de bucurii nemaipomenite - nu mai vorbim peste măcar zece ani? Atunci să vedem!"
