“Astăzi e ziua ta...”: Anca Parghel

Îndrăgita interpretă Anca Parghel îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani”.

Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru faptul că o “îngăduie” pe acest pămînt, pentru a-şi desăvîrşi misiunea. Visează să cînte alături de Carreras... şi cîte altele! Îndrăgita interpretă Anca Parghel îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani”.

“Sînt o fiinţă care funcţionează la limită, propunîndu-şi mult mai mult decît se poate omeneşte... O femeie cuminte, muncitoare şi înzestrată de Sus cu talent şi har... O fiinţă ce iubeşte oamenii! Am fost aleasă pentru arta scenei. De mică am cîntat ca o pasăre... La sufletul oamenilor se ajunge prin muzică, ca formă de artă, de comunicare directă şi sinceră! Am făcut şcoli adevărate, cu mari profesori. Mi-a plăcut să învăţ şi să studiez pianul şi cantoul clasic. La vremurile acelea, acum 20-30 de ani, şcoala era singura şansă a unui copil sărac şi talentat...

Arta mi-a adus multă fericire... cu luptele necesare pentru a rezista în jungla ei, ca femeie... Era bine poate să nu fi fost nevoită să plec din ţară, se împlinea mai repede destinul meu de artist al lumii, dar român pînă în măduva oaselor... recunosc. Am suferit organic de neşansa de a nu fi cunoscută lumii, pentru că făceam o muzică grea... Jazzul a fost o şcoală pentru mine şi i-am atras şi pe fiii mei, Ciprian şi Tudor, în această bătălie... Acum, cerurile s-au deshis, prin voinţa Tatălui Ceresc, şi se vindecă rănile unei vieţi destul de chinuite, dar plină de speranţă... Harul a ajuns în sfîrşit la oameni!

Emoţia aplauzelor publicului meu e hrană pură, energie divină... Nimic nu o poate înlocui.

E adevăr şi viaţă! Nu e simplu să fii femeie în artă, e o lume a bărbaţilor, cere dăruire, seriozitate, putere, onestitate şi rezistenţă... E ca şi cum ai construi o catedrală sau o piramidă. Îmi doream să devin medic chirurg... Acum sînt medic

de suflete. Multe lucruri nu s-au putut face, iar acum încerc să recuperez... Fac parte şi eu din generaţia sacrificată de mersul istoriei... Dar nu mă las şi cer doar îngăduinţă de Sus pentru ceea ce mai am de făcut pe pămînt... Vreau să fac film, să imprim multe CD-uri, cu tot ce pot să cînt.

Să văd locurile unice ale acestui pămînt, să cunosc fiinţe minunate, să învăţ de la ele. Odată cu trecerea timpului m-am făcut mai drăguţă şi mai tolerantă, fără orgolii, simplă de tot, dezamăgitor de cuminte... Mă iubesc mai mult acum decît cum eram la 20 de ani... E bine să nu devii «amar» sau “acru”, să devii mai preţios, ca vinurile bune”...