Astăzi e ziua ta: Andreea Berecleanu

Este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti autohtoni, cu o carieră de peste 17 ani în domeniul ştirilor. „România îţi oferă la fiecare colţ de stradă câte un subiect, este mană cerească pentru un jurnalist!”, este de părere prezentatoarea principalului jurnal de ştiri al Antenei 1, Observator 19. Andreea Berecleanu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!

„În viaţa personală nu am timp să mă plictisesc deloc. Ca orice mamă care are doi copii, le sunt alături şi mă bucur de fiecare etapă din viaţa lor. Timpul trece foarte repede, noi avem şi alte responsabilităţi, dar încercăm să petrecem eficient timpul cu ei şi să ştie că nimic nu este mai presus. În rest, sunt atent conectată şi implicată în ceea ce se întâmplă pe plan social. Mă îngrijorează disperarea oamenilor, neputinţa bătrânilor de a se îngriji singuri, vulnerabilitatea copiilor în faţa pericolelor unei so­cietăţi debusolate, şi lista nu se opreşte aici. Ca jurnalist, încerc din răspu­teri să-mi păstrez echidistanţa, dar mi-e din ce în ce mai greu. Şi spun asta cu multă grijă şi cu experienţa omului de presă care a trăit multe perioade tulburi ale vieţii politice din România.

Nu ştiu cum ar fi arătat destinul meu dacă nu mă năşteam româncă, la fel cum nu ştiu nici cum ar fi fost dacă părăseam România. E un exerciţiu de imaginaţie pe care nu l-am făcut niciodată, şi nu pentru că nu-mi place să visez, dar nu vreau să fac asta independent de familia mea. Am rădăcini puternice aici, e adevărat că şi multe rude apropiate, împânzite peste tot în lume. Prefer să fie ei acolo, bucuroşi de alegerea făcută, iar eu să-i ţin la curent cu realitatea de acasă. Dacă aş putea, aş schimba grija românilor faţă de România... Şi nu mă refer la sensul patriotic al cuvântului, ci la dragostea şi căldura directe şi necondiţionate faţă de o ţară frumoasă, care ne găzduieşte de mii de ani şi nu ne cere nimic în schimb. Nici măcar s-o mai apărăm!

Lupte politice erau şi la începutul anilor ’90. Şi de multe ori cu tuşe amuzante. Ipocrizia, diletantismul şi populismul din politică nu pier niciodată, indiferent de continent. În alte părţi sunt cazuri mai rare, la noi respiră la televizor în fiecare zi.

În ceea ce priveşte drumul meu în viaţă, cred că el m-a ales pe mine, eu alesesem cu totul altceva şi am fost deturnată. Asta cred că este surpriza pe care destinul mi-a făcut-o şi pro­babil mai are şi altele...

Cât despre regrete... Ca om, regret că nu găsesc resursele fizice de a mai avea grijă de încă un copil, chiar dacă asta înseamnă a înfia un micuţ din România sau din Japonia. Ca jurna­list, regret că nu pot să fiu pe teren de câte ori mi-aş dori.

Indiferent de problemele cotidiene şi de ritmul galopant pe care-l avem, oricât de târziu ne culcăm, cititul ne va salva în momentele grele. Două, trei pagini dintr-o carte, chiar şi de rugăciuni, ne ajută să mergem mai departe şi să vedem altfel viaţa.”