Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Dacă iubiţi filmul şi filmul vă va iubi pe voi!" Aşa obişnuieşte să le zică studenţilor săi de căte ori are ocazia. Despre această iubire cel mai bine vorbesc chiar creaţiile marelui cineast.
"Dacă iubiţi filmul şi filmul vă va iubi pe voi!" Aşa obişnuieşte să le zică studenţilor săi de căte ori are ocazia. Despre această iubire cel mai bine vorbesc chiar creaţiile marelui cineast. Astăzi, Andrei Blaier implineşte 74 de ani.Â
"Sunt un bătrăn al trecutului"
"De ziua mea nu fac invitaţii, dar oricine vine, uşa este deschisă. Anul trecut nu am invitat pe nimeni şi m-am trezit cu 150 de persoane. Am rămas plăcut impresionat. 150 de prieteni, 150 de oameni care nu m-au uitat. Filmul care m-a determinat să cred că pot să fac la fel a fost «Hoţii de biciclete» al lui Vittorio De Sica. Asta m-a indrumat spre cinema, spre găndul că pot să fac şi eu film. Era unul dintre primele filme neorealiste italieneşti. M-a impresionat faptul că nu mă simţeam intr-o sală de cinema, peste tot era viaţă. In perioada aceea, noi vedeam nişte filme false, de falsuri diferite. Dintr-o dată am venit intr-o lume care semăna teribil cu cea in care trăim. Asta m-a impresionat.
Primul dintre cei care mi-au apărat filmul cu care am debutat a fost cel care a scris scenariul filmului «Hoţii de biciclete», Caesare Zavattini. Era un film de studenţie, care a fost interzis. Mai intăi a fost cumpărat de studioul Buftea in timp ce il lucram, dar el a fost oprit. Unul dintre cei mai importanţi promotori ai neorealismului, Zavattini, l-a apreciat foarte mult. Cred că mai am printr-o revistă căteva vorbe frumoase ale lui care i-au impresionat probabil pe cei de la conducerea de atunci a Culturii. Acest lucru a făcut ca la căteva luni după interzicerea lui să-i dea drumul pe piaţă. De aici, simpatia specială pe care o am pentru neorealism.
Nu am făcut filme omagiale. Sunt colegi de-ai mei care au făcut astfel de filme. Eu m-am sustras de la această porcărie, cu toate că erau la fel de bine plătite. Cea mai mare răsplată a fost pentru mine faptul că oamenii mă opreau pe stradă şi imi spuneau că le-au plăcut filmele mele.
Pentru mine, literatura nu a fost un hobby, ci un viciu. Din păcate, de la o vreme nu mai pot citi ca inainte. Imi lipseşte foarte mult literatura. Sunt un bătrăn al trecutului. La cinematograf merg mai rar, dar filmele din ultima vreme le-am văzut pe toate. Le preţuiesc pe multe dintre ele. Aş vrea să fac un film după «Şatra», pentru că am observat că la Stancu lipsesc finalurile, nu le poate duce pănă la capăt. Am stat 23-24 de ani in mahalaua Colentinei plină de romi. Nu am avut niciodată un conflict cu ei. De aceea eu ii cam iubesc. Aş fi vrut să fac «Zahei Orbul» după Voiculescu, cu Dinică in patru roluri, dar acum mi-au luat alţii ideea. Ei nu şi-au dat seama că, dacă te trezeşti de dimineaţă şi vezi o groapă in faţa casei, groapa nu-ţi aparţine. Că, dacă din groapa aia poţi să scoţi petrol, atunci concepţia iţi aparţine. Nu cred că aş mai avea puterea, şi oricum fără Dinică nu l-aş face."
