Astăzi e ziua ta... Aurel Storin

Slujeşte teatrul românesc de revistă de 48 de ani. Este, după câte cunoaşte, cel mai longeviv secretar literar din istoria teatrului românesc. Dr Aurel Storin împlineşte mâine 72 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Doamne, cum trece timpul! Parcă ieri era ziua mea şi astăzi mă trezesc că este din nou... Trec anii precum clipele. Când au fost, când au trecut? Se împlinesc aproape 50 de ani de când am bătut timid la uşa directorului Teatrului de Revistă, regizorul Sandu Eliad, care anunţase un concurs pentru ocuparea postului de secretar literar. Nu ştiu prin ce minune am reuşit, habar n-aveam ce se-ntâmplă cu teatrul de revistă, de unde vine şi încotro se duce. Încotro se duce nu prea ştiu nici acum, dar de unde vine m-am documentat serios. Trezeşte-mă din somn şi poţi afla de la mine toată istoria teatrului românesc de revistă.

Dacă vrei să ştii mai multe, îţi stă la dispoziţie teza mea de doctorat, care poartă un titlu aproape imposibil din punct de vedere academic: «Teatrul românesc de revistă. Dimensiunea literară». Uneori mă întreb: oare cum am ajuns aici? «Lucrătură» de destin. Fiind încă student la Filologie, scrisesem ceva versuri şi piese de teatru. Eram fascinat însă de actorul de revistă care, pe parcursul a 3,4,5 minute, singur pe scenă în faţa unui public dornic să-l devoreze, trebuie să-şi spună replicile fără greş, pentru că aici nu se poate repara nimic, să aibă şi haz, să facă şi puţină melodramă, să cânte şi, eventual, să şi danseze. Doamne, cât de special trebuie să fii ca să joci rolul unui asemenea actor! Actorii de revistă, ei m-au frapat. Şi pe parcurs mi-am dat seama că intuiţia mea a funcţionat bine.
Actorul este cărămida cu care s-a creat edificiul teatrului de revistă.

Acestui teatru eu nu i-am scris spectacolele, ci istoria. Eu sunt istoricul Teatrului de Revistă, nu cupletistul lui. Şi asta nu pentru că n-aş vrea. Dar, în primul rând, n-am talent de cupletist. Pe urmă, n-am umor. Eu nu sunt un producător de umor, ci degustător. Degust umorul altora. Sigur că, uneori, parcă fără să vreau, am «comis» nişte versuri pentru cântece, vreo 400 de bucăţi, cred. Dar n-am făcut-o în mod serios. Pur şi simplu «m-am jucat puţin cu viaţa mea», cum cântă dumnezeieşte Aura Urziceanu într-un cântec despre care aproape uitasem că l-am scris eu. Cea mai dragă amintire a mea despre Teatrul de Revistă? O întâmplare care s-a petrecut în ziua de 14 ianuarie 2008. În ziua aceea, revista românească a intrat la Universitate, fiind distinsă pentru prima oară în istoria sa de 135 de ani de o comisie de remarcabili profesori universitari, cu menţiunea «Magna cum laude».

Cineva m-a întrebat ce sfat i-aş da adolescentului Aurel Storin dacă, printr-o minune, m-aş trezi cu el în faţa mea?
L-aş sfătui să îmbătrânească frumos."