Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Sunt de principiu că fotbalul are şi bune, şi rele. Trebuie să priveşti întotdeauna partea plină a paharului. Depinde de caracterul fiecăruia cât de mult te afectează faptul că nu joci meci de meci.
“Eşecurile m-au făcut mai puternic...”
“Sunt de principiu că fotbalul are şi bune, şi rele. Trebuie să priveşti întotdeauna partea plină a paharului. Depinde de caracterul fiecăruia cât de mult te afectează faptul că nu joci meci de meci. Pe mine nu m-a afectat absolut deloc”, mărturisea portarul FC Dinamo Bucureşti. Bogdan Lobonţ împlineşte astăzi 30 de ani.
“Dacă vrei să ajungi sus, ajungi. Dacă te mulţumeşti cu puţin, cu puţin rămâi. Ca să te împaci cu ideea că nu ai ajuns acolo unde ţi-ai propus, poţi spune: «Da, nu am avut noroc!». Dar norocul este aşa cum şi-l face omul. Norocoşi sunt cei care câştigă la loto sau la Casino. Cel mai frumos cadou l-am primit de la mama mea: ziua în care m-a născut”, spunea fotbalistul.
“Am început pregătirea, aşa că sunt ocupat cu antrenamentele. În general îi las pe alţii să vorbească despre mine. Nu sunt genul de persoană care să vorbească despre el.
Cred că toţi portarii sunt catalogaţi puţin mai nebuni, dar această doză de nebunie e tradusă prin simplul fapt că au curaj să se arunce în picioarele adversarilor. Îmi place să râd tot timpul, să fiu cu zâmbetul pe buze. Atât cât pot, încerc să le transmit şi colegilor mei această stare de spirit.
Citește pe Antena3.ro
Cred că la toate echipele la care am jucat am avut momente extraordinare şi de la fiecare am avut câte ceva de învăţat. Nu-mi place să fac comparaţii. Am avut de învăţat lucruri bune şi din Olanda şi din Italia şi din România.
Nu cred că există sacrificiu mai mare decât acela de a petrece majoritatea timpului în cantonamente, departe de casă şi de familie. M-am apucat de fotbal de mic. Tata a jucat şi el fotbal. El a fost cel care mi-a îndrumat paşii spre acest sport. A fost model şi idol pentru mine. Fotbalul înseamnă pentru mine o pasiune, o meserie pe care încerc să o fac cât mai bine posibil. Nu mă văd făcând altceva.
Realizările de care mă simt cel mai mândru? Calificarea la turneul final, campionatele pe care le-am câştigat cu Aiax, Rapid, Dinamo, Cupa României cu Rapid. Acestea ar fi câteva dintre ele. Nu regret nimic în carierea mea, doar perioada în care am fost accidentat. Nu am fost niciodată tentat să renunţ la cariera mea. Eşecurile m-au ambiţionat şi m-au făcut mai puternic.
Visurile mele adolescentine erau să apăr poarta unei echipe mari din Bucureşti, să apăr poarta echipei naţionale, să apăr poarta unor echipe importante internaţionale. Până acum toate acestea s-au îndeplinit. Acum nu-mi doresc altceva decât să fiu sănătos eu, familia mea, băieţelul meu, în primul rând. Toată lumea să fie sănătoasă şi ferită de necazuri.
Nu m-am gândit niciodată ce voi face după ce-mi voi încheia cariera. Nu am timp să mă gândesc la aşa ceva, sunt prea tânăr...”
Împliniri
“Visurile mele adolescentine erau să apăr poarta unei echipe mari din Bucureşti, echipei naţionale, să apăr poarta unor echipe importante internaţionale. Până acum, toate acestea s-au îndeplinit”
Bogdan Lobonţ
