"Astazi e ziua ta..." - Claudiu Istodor

"Sunt un om care incearca sa fie bun!"

A fost povestitor, tamplar, doamna la curte, tanar si chiar Regele Alla si asta doar in piesa "Povestiri la Canterbury" de la Teatrul Mic. Duminica, actorul Claudiu Istodor implineste 44 de ani. "Varsta la care sunt acum nu este foarte grava pentru un barbat cel putin, insa experientele prin care am trecut eu m-au facut sa pricep lucruri pe care tinerii le-au priceput la 18 ani, si mie mi-au trebuit mai multi ani. De exemplu, citesc acum Cehov, care a fost "un om care a priceput". Varsta asta ma ajuta sa pricep lucrurile prin care am trecut si sa inteleg binele si raul, sa incep sa aleg binele de rau si raul de bine, incep sa vreau mult mai mult anumite lucruri. Fara vointa este imposibil sa le indeplinesti, adica sa nu mai fii o pana in vant, lucruri pe care le-am inteles. Duminica, de ziua mea, o sa fiu pe drum; practic, seara voi invita niste prieteni mai apropiati, pe fiul meu si o sa petrec fara indoiala, desi nu sunt un bun aniversator. Aniversarile m-au stresat, in ultimul timp am inceput sa le primesc cu mai multa seninatate, adica le pot face fata. La 20 de ani erau alte vremuri, sigur ca era tot viitorul in fata, sperantele si dorintele erau inca acute, nu ca acum. Am avut de curand aniversarile de 25 de ani de liceu si 20 de ani de facultate. Evenimentele astea sunt foarte triste, cu toate ca, eventual, se danseaza, se povestesc intamplari hazlii, pe undeva este o mare tristete, pentru ca esti pus in fata intrebarii "Ce s-a ales de viata mea?" Putina lume e in stare sa raspunda bucuros si multumita la intrebarea asta. In general, se aplica aceasta si la zilele de nastere. La 18 ani mi-am propus cam ce as vrea sa fac in viata, apropo de meserii, de viata personala, de cum as vrea sa imi fie viata. Nu putine din propuneri mi s-au implinit. Traiesc o perioada care imi face mare placere, pentru ca redescopar generozitatea ca forma de convietuire si de socializare. Asta imi doresc, in rest, sunt lucruri punctuale apropo de meserie sau de termopane, care nu cred ca sunt asa importante. Problema cu trecerea anilor nu o am acum.

Varsta de acum nu o simt ca pe un prag, pentru ca e o varsta mai deosebita. Regret? Ar trebui sa va spun unul care sa insemne ceva... Cel mai mare regret in anul care a trecut este ca n-am avut destula putere fizica si psihica sa fac fata sanselor pe care le-am avut, am avut sanse, in mod special in cariera, si nu intotdeauna am facut fata 100%. Poate din cauza varstei. Sunt un om care incearca sa fie bun si care, din pacate, nu are incredere netarmurita in el."