"Astazi e ziua ta..." - Constantin Gabor

A evoluat mai bine de 45 de ani pe scena operei bucurestene, la care a renuntat pentru a face loc generatiilor noi de artisti. Solistul de opera Constantin Gabor implineste astazi 76 de ani.

"E o zi de reflexii amare, dar si de bucurie"

"Trecerea unui an inseamna, din pacate, inca un an de necazuri, in primul rand necazurile care tin, vrem, nu vrem, de varsta inaintata, si in al doilea rand, inca un an de incertitudini. In alt fel, e un prilej de bucurie, ca inca sunt in stare sa muncesc, sanatatea este, eu zic, corespunzatoare varstei.
Ma mai bucur ca la zilele astea aniversare se dovedeste ca am o sumedenie de prieteni, care ma suna si care imi fac urari placute. Asta este bine, ma vaitam mai devreme ca ne mai uita lumea, ne uita in general oficialitatile, mai putin publicul, care ne-a urmarit, ma refer la tagma noastra, a artistilor. Publicul ne uita mai putin si imi face o mare placere cand ma intalnesc cu fostii spectatori pe strada sau in piata undeva si pur si simplu ma acosteaza, multi dintre ei multumindu-mi pentru spectacolele in care am aparut, in anii ’60, cand era epoca aceea de glorie a operei.
Deci, o zi intr-un fel obisnuita si totusi o zi de reflexii amare, dar si de bucurie, atunci cand vad ca inca mai am multi prieteni si admiratori in public. Ultimul spectacol in care am aparut pe scena a fost in decembrie 2002. Mi-am pastrat prospetimea vocala, fiind cadru didactic de 30 de ani in invatamantul superior si sunt obligat sa-mi fac antrenamentul zilnic; asta inseamna, ca si la sportivi, intretinere, inseamna pastrarea capacitatii de folosire a vocii, dar necazul cel mai mare a fost ca exista intre generatia mea si actuala generatie care apare pe scena operei, exista nu un decalaj, chiar o ruptura, ma refer la modul in care gandim despre evolutia scenica.
Cred ca publicul romanesc m-a retinut prin prezenta mea in scena cu rolul Bartolo din Barbierul din Sevilla. Eu zic ca prezenta mea in cadrul echipei celebre cu Nicolae Herlea, cu Magda Ianculescu, cu Valentin Teodorian si Valentin Loghin, formand asa-numita echipa de aur a barbierilor, a fost cea mai mare satisfactie in cariera mea, pe plan artistic.
Aceasta trecere foarte rapida a timpului la varsta a treia este uneori chiar alarmanta pentru noi. Dar face parte din normalitate. Pe plan profesional, mi-as dori in continuare ca noile generatii de studenti sa fie mai receptive si mai bine pregatite, pentru ca ultimii doi ani, de exemplu, mi-au dat prilejul sa constat ca vin cam superficial pregatiti, dar totul este sa ne straduim sa-i canalizam pe un drum bun."