"Astazi e ziua ta..." - Constantin Lucaci: "Caut noul in continuare"

Lucrarile sculptorului Constantin Lucaci (foto) sunt expuse in numeroase muzee din Romania si colectii de arta de peste hotare. Munca sa a fost apreciata si rasplatita prin premii si distinctii, precum: Premiul "Herder" al Universitatii din Viena, pentru intreaga activitate sau medalia de aur la manifestarile internationale de arta dedicate lui Dante. Astazi, artistul implineste 81 de ani. La multi ani!

"Atata vreme cat un nou an se lasa cu putere de munca si inspiratie e foarte bine. Varsta trebuie sa fie legata intotdeauna de puterea de munca si experienta. Cata vreme merg mana in mana, eu sunt bucuros; am inca multe de spus... Imi voi sarbatori ziua de nastere muncind. Am sarbatorit mai bine ziua numelui, de Sfantul Constantin, iar acum voi petrece ziua in atelier. Am pregatit ceva de baut, sa ciocnesc un pahar cu cei care vor veni pe la mine, fara mare fast. In tinerete erau petreceri care durau o zi si o noapte, acum m-am mai linistit. Nu stiu cum se face, ca pe masura ce inaintez in varsta am mai putin timp, lucrez foarte mult. In tinerete, timpul imi ajungea mai mult. Acum sunt zgarcit in privinta asta; probabil ca s-au acumulat idei mai multe si nu imi mai ajunge timpul sa le realizez. Mai tot timpul mi se intampla ceva iesit din comun, cand fac o lucrare importanta, care se desfasoara pe o perioada lunga de un an sau doi, sunt foarte prins, dar ma gandesc si la altele noi. N-am avut niciodata un moment de liniste, cand realizez ceva pregatesc altele noi, sunt intr-o permanenta pasiune de lucru. Nevasta chiar mi-a zis intr-o zi "Mai opreste-te!". In intreaga mea creatie, toate momentele sunt speciale, se leaga, se implinesc. Am si lucruri care nu-mi convin, dar pe care le inghit. La 30 de ani mi se parea ca universul e intreg al meu, pe urma, din tot universul asta am facut o particica. La fel ca atunci cand te duci la Academia de Arte. Te duci cu un tren de sperante si ramai cu o caruta. Intotdeauna aspir la mai mult decat pot. De ziua mea imi doresc sanatate si sa nu ajung in faza de a nu mai avea nimic de spus. As vrea ca o data cu fiecare an ce trece sa ajung la niste impliniri, dar si la noi sperante. Un om care a ajuns la o anumita varsta si nu mai are nimic de facut e terminat. Caut noul in continuare. Cand nu mai ai nimic de facut, atunci varsta e o povara. O data cu anii vin si acumularile, poate ca unele lucruri nu le mai faci ca la tinerete, dar intelegerea, experienta care vin suplinesc o anumita energie biologica. Rafinamentul pe care il castigi, cu varsta, in arta te ajuta foarte mult."