Astăzi e ziua ta... Corina Creţu!

"Mulţi mă întreabă de ce am intrat eu, o femeie, în politică, unde şi multor bărbaţi le este greu să se afirme. Am vrut să dovedesc că se poate, că femeile pot trece peste complexul «Elena Ceauşescu»", mărturiseşte europarlamentarul Corina Creţu. Astăzi împlineşte 42 de ani. La mulţi ani!

"Aniversarea zilei de naştere este un moment fericit pentru fiecare om, dar şi un moment de bilanţ. Bilanţ pe care îl fac de fiecare dată, pentru liniştea mea sufletească. Am renunţat însă la un obicei, acela de a-mi propune să fac schimbări radicale în viaţa mea. Cred că evoluţia este cea mai bună cale pentru schimbare. Iar eu am evoluat mult în toţi aceşti ani, deşi mulţi îmi spun că am rămas cea pe care o cunoşteau ei.

MODESTIE
Este adevărat că nu mi-am uitat şi nu-mi uit prietenii, indiferent cât de ocupată aş fi şi cât de departe de ei aş fi. Acum încerc să mă liniştesc după o perioadă extrem de dificilă şi de obositoare: campania electorală pentru alegerile europene. Din păcate, realitatea nu mă lasă să savurez puţinele momente de relaxare pe care mi le pot permite. Am fost şocată de nepăsarea cu care cetăţenii italieni au asistat la moartea unui semen al lor, întâmplător rom din România.

Sunt şocată să văd români atacaţi de rasişti la Belfast, în Irlanda. Aceste evenimente mă determină să fac din protejarea românilor din afara ţării şi din promovarea României în Europa, o prioritate a viitorului mandat de europarlamentar.

Viaţa m-a învăţat că reţeta succesului este simplă. Muncă, responsabilitate, implicare. Şi un dram de noroc, fără de care nu se poate. Mai presus de toate, credinţa în Dumnezeu. Tot viaţa m-a învăţat că pentru a-i înţelege pe oameni este important să încerci să vezi lucrurile din perspectiva lor. Să fii solidar cu ei. Să-ţi pese cu adevărat de necazurile lor, să-i ajuţi din convingere, nu din calculul rece al politicianului aflat în căutare de votanţi.

CUMPĂNĂ
Eu sunt, ca jurnalist şi ca politician, un produs al Revoluţiei române. Revoluţia a fost momentul de cotitură din viaţa mea. Dacă nu ar fi fost Revoluţia, probabil că viaţa mea nu s-ar fi deosebit de viaţa a zeci şi zeci de mii de absolvenţi de facultate în comunism: un post într-o instituţie sau întreprindere de stat, o familie, rate pentru maşină şi casă, copii.

Schimbarea de sistem politic mi-a deschis noi perspective şi mi-a oferit noi oportunităţi. Mi-am asumat riscul de a intra într-o lume care-mi era profund necunoscută, jurnalistica. Ea mi-a deschis o cale de afirmare în politică. Dar nimic n-a fost simplu şi uşor. Şi am plătit, pe plan personal, un preţ.

De ce mi-e dor de ziua mea? În primul rând mi-e dor de tata, plecat prea devreme dintre noi. Mi-e dor de prieteni, care s-au răspândit peste tot în lume. Şi-mi este dor de acea senzaţie de siguranţă a adolescentei fără griji, iubită de părinţi şi de familie, care privea viitorul cu optimism.

Tuturor, celor care mă iubesc, dar şi celor care nu mă iubesc le transmit toate gândurile mele bune, afecţiunea mea şi cele mai bune urări.
Iar noi, în ţară, sper să avem cu toţii un viitor european demn, cum îl merită cetăţenii ei."