Astăzi e ziua ta: Cornel Todea

Numara lunile, zilele, orele, minutele si secundele pana cand teatrul pe care il conduce, "Ion Creanga", se va reintoarce in Piata Amzei si unde este asteptat cu nerabdare de copii. Nas­cut la Cluj, in inima Ardealului, Cornel Todea a ajuns la Bucuresti de­vre­me, la varsta de doua sap­ta­mani. Avea sa descopere orasul natal abia la absolvirea facultatii de regie a IATC, debutand la Nationalul clujean. Aici a intalnit un public nelipsit de la spectacolele de teatru, dar si o lume cu un respect nemarginit pentru public. Cand pleca de la televizi­une, in 1976, a fost intampinat cu bra­tele deschise de directorul de atunci al Teatrului Ion Creanga, dramaturgul Alecu Popovici, care iubea aceasta arta si copiii mai mult decat orice. De la acesta a invatat sa pre­tu­iasca inteligenta uimitoare a micilor spectatori. O pledoarie pentru acest univers si sprijinul oricui sunt bine venite, crede cu tarie Cornel Todea, care isi sarbatoreste poimaine ziua de nastere. La multi ani!

"Nu exista spectator mai fabulos decat copilul"
"Anul acesta nu a reprezentat, marturisesc, o foarte mare deosebire fata de precedentul, pentru ca exista o zona de speranta in care imi asez mai toate gandurile: sa revad sala din Piata Amzei pusa la dispozitia institutiei care se adreseaza copiilor, si pana in clipa aceea recunosc ca sunt foarte nelinistit, nelinistea mea fiind argumentata si de faptul ca sunt destul de batran ca timpul sa fie masurat mai cu grija ca altadata, cand aveam un anumit confort si credeam in eternitatea mea personala. Or, acum, dat fiind ca am varsta pe care o am si pe care continuu sa o impli­nesc indreptandu-ma catre o directie care nu-mi ingaduie timp indelung, abia astept sa vad aceasta sala de teatru pentru copii si nu vom mai fi in exil cum suntem acum, exil in care trebuie sa recunosc ca ma simt tot timpul dator domnului Bogdan Hossu, care ne-a primit in Sala Rapsodia, asa incat prietenii nostri, co­piii si parintii lor sa ne poata urmari in continuare. Anul acesta ramane, ca si cel care urmeaza din partea mea, un an de speranta din acest punct de vedere. Pe de alta parte, bucuria mea este ca am izbutit sa ajungem, ceea ce este un semn bun de consecventa intr-o lume cam agitata si cam inconsecventa, la a saptea editie a Festivalului de teatru pentru copii, si deci pot sa sper ca se va face si a opta anul viitor. Suntem o tara cu multe initiative incepute care nu au o finalitate, or, faptul ca am ajuns la cifra aceasta magica, 7, ma face sa sper ca 8 va urma in mod firesc.

In al treilea rand ma bucura faptul ca incercam sa mai largim paleta repertoriului, dar si a spectatorilor. Am creat de patru ani un spectacol, una dintre marile mele sarbatori, spectacolul pentru copii intre 0 si 3 ani, copii foarte mici. Spuneam la un moment dat ca teoretic nu trebuie sa nu fie mai mult de 30, dar acum nu avem cum sa nu primim 70 de spectatori, pentru ca e prea mare frustrarea. Va spun sincer ca este o foarte mare bucurie, pentru ca daca exista in meseria pe care o fac eu o motivatie extraordinara este aceea ca nu exista spectator mai fabulos decat copilul. Sigur ca spectatorul de la 4 ani incolo are reactii pe care poti sa le traversezi cu liniste, pentru ca el reactioneaza cu inteligenta si cu constiinta mai clara, dar reactia celui mic este fascinanta cand tu asisti, iar el isi dezvolta si-si concentreaza atentia in aventura lui de descoperire a universului, este din ce in ce mai activ si tu participi ca sa-i fie mai usoara descoperirea. Speranta mea este ca sa ramanem noi insine, teatrul pentru copii, dar si cei din jurul nostru, pentru ca este una dintre cel mai fabuloase institutii posibile in materie de arta teatrala. Zambesc in mod perseverent, pentru ca in mod normal ar trebui sa raspund comenzii oficiale de a ma retrage pe cale naturala din existenta. Or, daca ma retine ceva si ma tine inca intr-o stare de vioiciune a fiintei mele este tocmai aceasta intalnire zilnica cu fascinanta lume a copiilor. Le sunt foarte dator. Am aceasta sansa imensa de a interactiona cu atat de multi copii, incat ma contaminez de la copilaria lor si nu uit de copilul din mine niciodata. Am facut multa vreme teatru de televiziune, l-am iubit si-l iubesc in continuare, desi a disparut. Fara voia mea, nici din pricina mea."