Astăzi e ziua ta... Cristian Diaconescu!

Ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, împlineşte astăzi 50 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Mă străduiesc să îmi văd de treabă. Fac parte din categoria celor care nu se tem de pragurile vieţii, deşi treptat devine tot mai vizibilă diferenţa între ce simt faţă de ce văd în oglindă, atunci când întreb viaţa ce am de făcut în ziua următoare.

Sunt un om căruia nimic nu i se pare a fi simplu. Privesc poate prea mult în afara mea crezând, poate naiv, că putem influenţa viaţa celorlalţi. Încerc cu încăpăţânare să trăiesc viaţa, şi nu să mă las trăit de ea. Sunt fericit când un film mă emoţionează până la lacrimi. Înseamnă că sunt viu. Continuu să cred că prostia ticăloşită, chiar dacă îi îmbogăţeşte pe mulţi, este cel mai mare rău pe care îl putem suferi.

Momentul în care destinul meu s-a schimbat decisiv... 1979, când am intrat la Facultatea de Drept din Bucureşti. Eram 21 de candidaţi pe loc.

Societatea românească funcţionează aşa cum îşi doreşte. Oamenii îşi aleg reprezentanţii, îşi apără valorile şi principiile, îşi respectă istoria şi cred sau nu în lege şi bun-simţ. Restul este numai conjunctură, manipulare sau neatenţie. Aş căuta să institui prin lege respectul pentru munca, viaţa şi drepturile celuilalt. Ştiu că sună naiv, dar mi-aş dori această lege.

Toţi suntem oameni obişnuiţi. De regulă, cetăţenii încearcă să atragă atenţia politicienilor, sperând că multe lucruri bune pentru viaţa lor nu se întâmplă, pentru că cei care sunt prin instituţiile româneşti sunt prea ocupaţi sau luaţi cu altele. Încerc să transmit ce putem face mâine sau cât de curând. Cele mai grele sunt momentele când oamenii cu probleme grele, uriaşe, te întreabă ce poţi face pentru ei acum. Problema lor este atât de mare încât şi acum este prea târziu.

Disperarea lor mă ameţeşte. Am văzut politicieni care îi pot privi în ochi pe aceşti oameni având oricând răspunsuri răspicate, sănătoase, chiar glumeţe.

Vom şti că acel «mai bine» a venit când se vor întoarce românii care muncesc în străinătate, când arta, cultura sau binele familiei vor fi motive suficiente pentru demonstraţii pe străzi sau pentru a dărâma guverne.

Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, aş vrea să nu mai repet unele greşeli prin care i-am rănit pe oamenii pe care îi iubesc.

De ziua mea... mi-e dor de linişte şi marea la asfinţit."