Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cristian Hadji-Culea implieste astazi 60 de ani. La Multi ani!
Comunicarea sufletelor noastre naste comuniunea
"Astazi este zi de lucru. Alaturi de colegii actori ai Teatrului Sica Alexandrescu din Brasov pregatim o comedie totala. De curand, la Iasi, am prezentat publicului o noua forma, a noastra, a piesei lui Cehov «Trei surori». Teatrul National Vasile Alecsandri din Iasi, al carui manager sunt, a avut acum doua zile, in sala Teatru3, premiera, in regia lui Vlad Massaci, piesei Edmond, a lui David Mamet, foarte cunoscut dramaturg si scenarist american. Alte doua spectacole sunt in lucru la Iasi si vor avea premiera, unul la sfarsitul lui martie, celalalt la inceput de aprilie. Restaurarea vechii si superbei cladiri a teatrului, inaugurata in 1896, e pe sfarsite. Viitoarea stagiune se va deschide in marea sala a teatrului. Vom avea atunci, la Teatrul National Iasi, patru sali, mult deosebite intre ele, fiecare cu vocatia sa teatrala deosebita.
Astazi, maine si pana la inceputul lui aprilie ma intalnesc cu actorii teatrului brasovean ca sa cautam intelesurile si forma unui spectacol pe o piesa de Feydeau. E o comedie nebuna a unui foarte bun comediograf, dar si a unui precursor recunoscut de Eugen Ionesco al teatrului absurd. Ma intalnesc pentru prima data cu autorul. Pe scena descopar alaturi de actori intrebari la care trebuie sa cautam raspunsuri. De asta data e pentru noi un autor nou, dar munca noastra inseamna oricum sa o iei cu fiecare spectacol de la un inceput, sa pleci pe un drum pe care nu ai mai calcat. Fiecare nou spectacol inseamna noi intrebari pe care ti le pui. Si bucuria de a imagina noile raspunsuri. Raspunsurile le dam in imagini si le dam, actori si regizor, cu intreaga noastra fiinta, cu trupul, cu ratiunea si cu sufletul. Intrebarile lumineaza si ordoneaza magma temporala si spatiala cu care lucram, construind cu fiintele actorilor adevarul spectacolului. Cautarea adevarului, mai ales gasirea unui adevar, este bucurie! Ceea ce se construieste in repetitii, dincolo de orice, este bucurie. Stim ca adevarurile noastre nu sunt absolute, ca atare le supunem mereu interogatiei. Teatrul este o arta colectiva, un dialog continuu. Comunicam intre noi, in lucrul pe scena, verbal, gestual, dar si sufleteste. Comunicarea sufletelor naste comuniunea. Comuniunea bucuriei! Marele test al comuniunii este spectacolul. Atunci bucuria creata pe scena trebuie sa atraga in comuniune publicul. Atunci se vede daca intrebarile noastre s-au ridicat cu adevarat din adancul substantei vitale a piesei si daca raspunsurile au fost adecvate sau daca, cu suficienta, am intrebat si raspuns stereotip, daca am inlocuit coerenta adevarului cu locul comun al experientei.
Astazi lucrez si e minunat! Imi doresc ca la anul, daca ma veti intreba ce fac pe 13 martie, sa va dau acelasi raspuns. … Si multi ani de acum inainte. Teatrul, asa cum il gandim noi, trebuie sa fie un zid puternic impotriva suficientei care se generalizeaza. Un spatiu al intrebarilor, al autointerogatiei in fata eruptiilor de certitudini care bombardeaza spatiul public. Viata e o recastigare, o refacere perpetua a echilibrului, o lupta a reechilibrarii. Teatrul propune vieti diferite, e viata si spectacolul e un mers pe o franghie deasupra mocirlei pietrificate a autosuficientei. Fiecare pas inainte obtinut cu efort si emotie, cu tine ca pret, e bucurie.
Daca bucuria repetitiilor, preluata de actori ca bucurie a lor, e confirmata de bucuria spectatorilor, atunci inseamna ca zilele de lucru se lumineaza in memoria noastra ca zile de sarbatoare. Acesta este teatrul: bucurie in comuniune. Doar atat, nimic mai mult, … dar rar si greu de atins."
