Este unul dintre cei mai avizati critici ai literaturii romane in postceausism. Si-a facut debutul publicistic in 1984, in Romania literara.

"Ador bezmetic gazetaria"

Este unul dintre cei mai avizati critici ai literaturii romane in postceausism. Si-a facut debutul publicistic in 1984, in Romania literara. In 1982 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut si in 1999 pentru traducerea integrala a dramaturgiei lui Eugen Ionescu. Anul 2002 i-a adus Premiul CNA pentru emisiunea "Omul care aduce cartea". Eseistul, criticul si istoricul literar Dan C. Mihailescu implineste astazi 53 de ani.

"Cum oare sa te simti «implinit» la 53 de ani!? Ca fiu, ca sot si ca parinte - da, cred ca greu mi s-ar putea pune ceva foarte rau in seama, dincolo de ADN-ul plesnind de excese si porniri contrare. Insa profesional si social am ramas pe la jumatatea fiintei, necopt, cu o doza suspecta de infantilism, incontrolabil si instabil, fugind mereu cu cioara-n mana dupa mai multi iepuri. Cum sa fii altfel cand toata copilaria ai tanjit cumplit dupa un tata adevarat, dupa armonie familiala si dupa seninatatea unui «savoir vivre», nestiind niciodata prea bine carui complex de inferioritate sa i te dedici mai intai: celor fizice sau celor metafizice?

De fapt, dupa ce mi-am pus numele pe pagina de garda a peste 60 de carti (originale, traduceri, editii, prefete, antologii, volume colective), nici macar nu stiu bine ce sunt: eseist, critic sau istoric literar? Traducator, gazetar sau bufon mediatic? Poet mistic la 18 ani, eminescolog la 30, caragialo-cioranian la 40 si «omul care aduce cartea» la 50, trecand de la pustiul balbait si obez care vindea ziare pentru nea Mitica in 1966, vizavi de restaurantul Viseu de pe Soseaua Giurgiului, la sustinatorul lui Brancusi pentru «Mari Romani», ce altceva sa spun decat ca ma uit stupefiat la drumul meu ca la mersul pe sarma al unui funambul scandalos de inconstient!

Da, ca sinucigas risipitor de mine insumi ador bezmetic gazetaria, foiletonismul si impresionismul, in dauna «stiintei literare». Regret ca n-am avut forta sa ma inchid pe viata in Biblioteca Academiei si sa rescriu... pe invers toate cartile lui Zigu Ornea, asa cum i-am promis candva! Iar daca ar fi sa-mi iau viata de la capat, m-as face medic pediatru. Sau duhovnic. Sau padurar, ca sa apar copacii si sa-mi cultiv natura lirica.

Bilant pe 2006? O carte despre Mihai Maniutiu, o traducere din Vladimir Bukovski, vreo 300 de carti prezentate la Pro TV si 42 recenzate duminica in Jurnalul National. In plus, tocmai am predat volumul II din «Viata literara» si am incheiat ultimul capitol din «Literatura romana in postceausism, III - Eseistica». Bulimie? Grafomanie? Bine, dar nu stiti vorba lui Cioran cum ca «fiecare carte este o sinucidere amanata»?!?"

Parere de rau

"Regret ca n-am avut forta sa ma inchid pe viata in Biblioteca Academiei si sa rescriu... pe invers toate cartile lui Zigu Ornea, asa cum i-am promis candva!" Dan C. Mihailescu, eseist, critic si istoric literar