"Astăzi e ziua ta...": Dan Găucan

Asistent universitar doctor Dan Găucan împlineşte astăzi 41 de ani. La mulţi ani!

"Anul acesta este primul din ultimii 15 ani în care ziua mea mă găseşte în Bucureşti, la serviciu, pentru că acum Vladimir, băiatul meu, este deja destul de mare ca să ne oblige să ne croim vacanţele după ale lui. Cu ocazia asta însă se va întîmpla un lucru rar, voi putea să-mi serbez ziua cu familia şi prietenii, la un loc, ceea ce mă bucură enorm.

Dacă tata mi-a insuflat dragul de stomatologie, tot el m-a învăţat că e o meserie grea, în care trebuie să învăţăm continuu, să nu uităm că nu facem piuliţe, ci lucrăm cu oameni, iar medicina presupune în primul rînd dragostea şi grija pentru ei. Învăţînd asta, cred că am reuşit să devin un medic complet, care se preocupă nu doar de «reparaţia mecanică», ci se adresează şi sufletului, liniştii şi încrederii bolnavilor.

Îmi face o reală plăcere cînd îmi spun pacienţii că le-a dispărut frica de stomatolog, că vin chiar cu drag, fiindcă asta înseamnă că am ajuns şi la sufletul lor dîndu-le încredere în ei, în mine şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, în ziua de mîine. Costurile acestor plăceri sînt însă mari şi este greu să ai resurse pentru toate, cea mai mare greşeală fiind aceea de a răsfrînge asupra familiei frustările de la serviciu. Cred că trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru viaţa pe care o am şi alegerile făcute (uşor ghidonate din umbră de părinţi), pentru că în afară de tristeţea pe care o am, atunci cînd pot, ştiu şi am şi cu ce să fac un tratament de top, din cauza sistemului medical şi a «tranziţiei» româneşti pacienţii nu şi-l permit, mă consider relativ împlinit şi profesional, şi personal. Cred că am avut norocul să practic o meserie pentru care am şi talent, mă trezesc cu plăcere că trebuie să merg la serviciu, deşi la un moment dat nu mai părea aşa uşor. Cînd am picat prima oară examenul de admitere la medicină, am dat examen la chimie (seral) şi au trecut cinci ani pînă cînd am avut curajul să o iau de la capăt. Eram deja aproape inginer, lucram în electronica de automatizări, dar nu mi-am uitat prima dragoste şi am luat-o de la capăt. A fost o decizie corectă, care m-a făcut fericit şi mă face în continuare, iar anii «pierduţi» s-au dovedit un cîştig în experienţa vieţii.

Nu-mi doresc decît să fiu sănătos şi la fel de iubit de oameni cît sper că sînt acum, începînd cu familia şi terminînd cu angajaţii, pacienţii şi prietenii. Le mulţumesc tuturor că există."

Raţiune

"Deşi stomatologia este pasiunea vieţii mele, moştenită şi insuflată încă de mic, pe cînd mă jucam la tata în cabinet, la 41 de ani trebuie să acord atenţie măcar egală (ca un om care se maturizează, în sfîrşit) soţiei şi copilului meu"
Dan Găucan, asistent univesitar doctor