Astăzi e ziua ta... Dan Iordăchescu!

La 20 de ani iubea femeia şi muzica.La 40 de ani iubea muzica şi femeia. Acum le iubeşte pe amândouă, dar în cote speciale, care pot fi apropiate de vârsta sa. Maestrul Dan Iordăchescu împlineşte astăzi 79 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

Sărbătoresc 60 de ani de activitate şi încă nouă recorduri naţionale şi internaţionale. În total zece recorduri, printre care trebuie să subliniez "recordul" că am două fiice care au cântat deja la Scala din Milano, la Miami, la Opera din Paris, peste tot în lume, iar una dintre ele pleacă la Viena. În plus, astăzi se vor sărbători zece situaţii speciale în care Dan Iordăchescu s-a aflat de-a lungul celor 60 de ani de activitate artisitică lirică neîntreruptă. Am cântat 60 de ani în toate marile săli de operă naţionale şi internaţionale.

Cred că m-am născut cu anumite lucruri... din punctul meu de vedere am patru părinţi. Este tatăl ceresc, tatăl meu, care mi-a dat ceva din gena lui, al treilea părinte este Constantin Stroescu şi al patrulea este seniorul Corneliu Coposu, care m-a ajutat enorm de mult la revenirea în ţară după şase ani de absenţă.

La vârsta asta, privind în urmă, văd o viaţă... anormală, o viaţă de muncă, de chin, care m-a dus de la harul lui Dumnezeu la vocaţie şi de la vocaţie la misiune. Totul printr-o viaţă pe care nu o au toţi oamenii. Nu mă refer la cei obişnuiţi. Scena este a lui Dumnezeu, culisele sunt ale Diavolului. Harul poartă culoarea paradisului, lumină, tot ce este deschis, nimic întuneric, nimic spre violet sau negru.

Timpul merge înapoi cu vârsta sentimentală şi cu cea spirituală, dar merge înainte cu cea de pe buletin. Acum împlinesc 79 de ani, dar la suflet rămân de 21 de ani. La spirit la fel. Mai am 21 de ani până la sută. Nu ştiu ce o să mă fac, pentru că în vârstă înaintez mereu, dar la suflet "scad". Mă tem că o să ajung la mintea copiilor, din punct de vedere spiritual. Uraţi-mi să nu mi se întâmple asta!

Am văzut 61 de ţări pe cinci continente ale lumii, dar nici una nu seamănă cu România. Îmi pare rău că oamenii de aici nu se aseamănă cu frumuseţile şi paradisul ţării. Dacă s-ar schimba ceva în ţara mea mi-aş dori totdeauna să revin în ţara mea. Dacă nu, aş căuta o planetă din constelaţia Andromeda, Magellan, poate chiar din Calea Lactee bună, luminoasă, caldă, ospitalieră, o planetă în care să nu există duşmănie. Numai iubire de oameni, între oameni.
Mi-e dor de tot ce a fost frumos în viaţa mea. Nu de succes, succesul e trecător.

Nu avem o viaţă uşoară. Mi-e dor de zilele frumoase, de minunile lăsate de Dumnezeu lumii, acestei planete, de ce au clădit oamenii pe minunile lui Dumnezeu. Mi-e dor de Cascada lui Angel, de Machu Picchu din Peru, de China, de Zidul chinezesc... Mi-e dor de lume, mi-e dor de oameni...