Televiziunea este viaţa ei. A fost încă de când avea 3 ani. A avut noroc să lucreze cu oameni de la care a învăţat foarte mult. La început, Nichi Modreanu, apoi Titus Munteanu, alături de care a făcut "Şcoala Vedetelor" ca redactor şi prezentator.
Nu în ultimul rând, Valeriu Lazarov, care a avut încredere în ea şi i-a încredinţat emisiunea "Surprize, Surprize" de la care a învăţat enorm. Însă lucrurile cele mai importante, care i-au devenit şi principii, le-a învăţat de la părinţii ei. Acestea au fost să aibă mereu coloana vertebrală dreaptă, să fie corectă, să nu mintă şi să respecte pentru a fi respectată. Dana Mladin, producător tv, director executiv Intact Production, împlineşte astăzi 38 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!" şi mult succes în tot ceea face.
"De trei ani, ziua mea de naştere înseamnă Londra! Fug la Londra alături de prieteni. O pură întâmplare a devenit tradiţie. Aşa că voi avea o aniversare ca în poveşti, trei zile şi trei nopţi...
Voi merge la musicaluri, una dintre plăcerile mele «masochiste», pentru că de fiecare dată când ies de la un musical îmi dau seama cu câte sute de ani în urmă ne aflăm noi!"
LA 38 DE ANI SUNT CAM... DEZORIENTATĂ
"Nu ştiu altele cum sunt, dar eu, la 38 de ani, sunt cam... dezorientată. Cum, nu există Făt-Frumos pe cal alb?!?... Am o glumă pe care le-o spun prietenilor: sunt prea bătrână pentru a-mi găsi un bărbat în vârstă care să mă întreţină şi prea tânără pentru a mă da la puştani...
Cifrele mele de anul acesta sunt: 35 de ani de când am filmat prima oară în televiziune (m-ar invidia orice pensionar), aproape 20 de ani de când sunt angajată în televiziune, astăzi am 37 de ani şi 365 de zile, iar entuziasmul meu e... nemuritor."
AM ŞTIUT CE E AGONIA, DAR MAI ALES CE ESTE EXTAZUL AM ŞTIUT CE E AGONIA, DAR MAI ALES CE ESTE EXTAZUL
"În televiziune am realizat lucruri de top, am ştiut ce e agonia, dar mai ales ce este extazul provocat de nenorocitele alea de cifre de audienţă. Am lucrat cu oameni care mi-au devenit cei mai buni prieteni, am întâlnit persoane care mi-au intrat în suflet, dar am ajuns să simt şi singurătatea în viaţa privată. Televiziunea e o termită a vieţii mele private! În urmă cu câţiva ani, maestrul Octavian Paler mi-a scris pe o carte de-a dumnealui: «Să nu afli cum arată singurătatea». Într-o lume extrem de populată şi de zgomotoasă cum e lumea televiziunii, paradoxul e că poţi ajunge să simţi singurătatea.
Dacă aş fi protagonista unui SF şi aş putea retrăi câteva amintiri frumoase din viaţa mea, acestea ar fi, la o primă strigare: 1. Câştigarea a două medalii de bronz la Campionatele Naţionale de Nataţie; 2. Admiterea la facultate într-o perioadă în care era bătălie pe locuri; 3. Iubirea pe care am simţit-o într-un oraş magnific al Europei; 4. Mutarea în casa mea; 5. Naşterea unui copil. Pardon, asta e din viitor.
Dar, dacă tot suntem într-un SF, îmi permit să am amintiri şi din viitor...
De ce anume îmi este dor în ziua aniversară? De dragoste..."