"Astăzi e ziua ta..." – Denis Ştefan

Nu visează la un rol anume, dar îşi doreşte ca personajele pe care le va interpreta să fie complexe, puternice, adevărate. Denis Ştefan împlineşte astăzi 32 de ani.

Nu visează la un rol anume, dar îşi doreşte ca personajele pe care le va interpreta să fie complexe, puternice, adevărate. Denis Ştefan împlineşte astăzi 32 de ani.

"Scena trebuie preţuită ca o bijuterie"

"Nu m-am gîndit cum aş putea să mă caracterizez în cîteva fraze, dar cred că meseria poate vorbi cel mai bine despre mine. Nu mi-a plăcut niciodată partea aceea din CV în care trebuie să scrii despre locul în care visezi să ajungi, pentru că eu cred că de-a lungul vieţii poţi avea multe surprize plăcute sau neplăcute. Şi totuşi... în cîteva cuvinte, sînt un om care încearcă să rămînă echilibrat şi pune pasiune în tot ceea ce face. Mai întîi fotbalist, inginer silvic sau ghid turistic, apoi avocat... Acestea ar fi cîteva dintre meseriile spre care mă îndreptam cu mult înainte de a alege cariera de actor. Am ajuns la un moment în viaţa mea cînd îmi doream mai mult decît să apar pe podiumurile de modă şi să fac reclame. Actoria a fost singura meserie de care m-am simţit cu adevărat atras. După absolvire am jucat teatru aproximativ un an, iar apoi m-am îndreptat mai mult spre film, dar fără să-mi propun neapărat asta.

De fiecare dată cînd depui un efort în a da viaţă unui personaj şi îţi iese bine, ai parte de o bucurie pe care numai un actor o înţelege şi, din acest punct de vedere, personajul «Medalion» mi-a depăştit toate aşteptările. Experienţa marilor actori alături de care am jucat, felul în care ei abordează rolul, modul în care se comportă pe platoul de filmare nu pot decît să fie un exemplu pentru noi, cei mai tineri. Faptul că ei mă onorează cu prietenia lor nu poate decît să mă facă fericit. Am învăţat că oricît de grea ar fi scena de jucat, oricît de lungi ar fi orele de lucru, fiecare moment pe care îl avem de jucat trebuie preţuit ca o mică bijuterie. Sînt categoric un om norocos, deoarece fără şansă în acest domeniu nu ajungi nicăieri, dar a trebuit să şi muncesc foarte mult după ce mi s-a acordat şansa de care aveam nevoie. Nu pot spune că prefer comedia sau drama, filmul sau telenovela. Ceea ce realmente contează este să mă simt atras de personajul respectiv, să cred că îi pot aduce ceva personal. Consider că un actor adevărat ar trebui să joace cît mai mult şi cît mai divers. Mă bucur că am avut norocul să fiu distribuit de fiecare dată în asemenea roluri. Probabil că pînă să devin regizor mai este... Această meserie implică o anumită disponibilitate obiectivă de a spune povestea mai multor personaje. Deocamdată nu pot să fiu atît de obiectiv. Tind să ţin mai mult cu un personaj sau cu altul şi, bineînţeles, ca oricare actor, încerc să-mi justific personajul. Dacă voi opta vreodată pentru această cale, aceea de regizor, vreau să fiu îndeajuns de pregătit să-i pun poveştii amprenta mea."