Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul dintre cei mai importanti oameni de cultura autohtoni, maestrul Dinu Sararu, implineste astazi 80 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".
Si totusi sunt mandru ca sunt roman
"In acest februarie, care incepe maine, corectez paginile unei carti, care se numeste «Jurnalul unui personaj controversat», un dialog foarte lung, sper si interesant, pe care-l face scriitorul si istoricul, Vartan Arachelian cu Dinu Sararu. Este o imagine a vietii mele si a raporturilor mele cu lumea prin care am trecut, de-a lungul a 65 de ani de activitate gazetareasca, scriitoriceasca, televizionistica, radiofonista, politica, sociala si asa mai departe.
E o carte in care am simtit nevoia sa ma descarc, am simtit nevoia unui bilant, o carte in care am simtit nevoia sa dau raspunsurile ultime la provocarile diverse, de-a lungul timpului, la care am fost obligat sa iau parte, o carte in care
mi-am propus sa ma delimitez, cu verticalitatea care sper ca m-a caracterizat de-a lungul timpului, de o lume cu care am trait impreuna, o lume de care m-am despartit de foarte multe ori, cu care m-am impacat strategic si de pe urma careia am suferit cel mai des. E o carte de satira, umor violent, critic, polemic, politic, social si literar.
Cititorii acestor randuri ar putea lua act de faptul ca am scris cateva romane, ca romanele au fost citite si inainte si dupa, si nu s-au lasat asteptate in librarii, ca toate romanele pe care le-am scris s-au tiparit in doua, trei sau patru editii si inainte si dupa, ca am condus patru teatre, din aceste patru teatre, unul a fost creatia mea, Teatrul Foarte Mic, ca Teatrul Mic a fost in epoca dinainte, cum a recunoscut toata lumea, o oaza de libertate si de curaj civic, ca aceia care au facut ceva in tara asta, dupa ’90, «s-au bucurat» de reactia direct dusmanoasa a unor personaje din zona de care se saturase Victor Eftimiu, bine aranjate, prin exploatarea jertfei patriotice caragialiene, in toate guvernarile, in toate consilieratele prezidentiale, din pacate doar trei, fata de disponibilitatea lor, in toate ministerele, in toate slujbele bine platite, la toate rascrucile de drumuri.
20 de ani am fost catalogat si suspectat de catre toata caracuda jurnalistica si literara ca am fost agent al securitatii si nu am fost, s-a dovedit ca nu am fost. In schimb, toti cei care m-au acuzat s-au aflat pe listele platite ale Securitatii. Nu vi se pare umoristica situatia asta?
M-am nascut roman si sunt mandru de asta. Destinul meu nu putea sa se desfasoare altfel decat asa cum s-a desfasurat pana acum.
Daca ma mustru pentru ceva, ma mustru ca nu am stiut sa joc Hora Mare cand toti jucau cu gandul la rasplata jertfei patriotice. Dar am avut satisfactia sa traiesc, sa ma intalnesc cu ceea ce si-a dorit Victor Eftimiu, la un moment dat, cel mai mult, exclamand: «M-am saturat de lichele, vreau o canalie!». Ei bine, eu m-am intalnit nu cu o canalie, m-am intalnit cu canaliile. In romanele mele dinainte, dar si in «Ciocoii noi cu bodyguard» si in «Ultimul bal la Sarpele Rosu», am incercat sa descriu si canaliile.
Ma felicit ca am facut un teatru mare, ca am facut niste reviste frumoase, la una am lucrat cu Barbu, si se numeste «Luceafarul», care a lansat marea pleiada de prozatori si tineri poeti si ca am creat in ultimii doi ani de zile revista «Clipa», o revista academica, in care semneaza nume de varf ale ierarhiei autentice a culturii romanesti.
As vrea ca tinerii de azi sa stie ca am facut un teatru foarte mare, ca am scris «Niste tarani» si «Trilogia taraneasca», ca am scris «Clipa» si trilogia «Dragostea si Revolutia» si daca aceste carti s-ar citi macar pe jumatate cat s-au citit din anii in care le-am scris si pana acum, as fi impacat sufleteste."
Citește pe Antena3.ro
