A fost primul preşedinte al UDMR. In 2004, la Palatul Cotroceni, Ion Iliescu i-a conferit Ordinul naţional "Steaua Romăniei" in grad de Ofiţer, in semn de apreciere pentru talentul său literar. Astăzi, scriitorul Domokos Géza sărbătoreşte 79 de ani.
A fost primul preşedinte al UDMR. In 2004, la Palatul Cotroceni, Ion Iliescu i-a conferit Ordinul naţional "Steaua Romăniei" in grad de Ofiţer, in semn de apreciere pentru talentul său literar. Astăzi, scriitorul Domokos Géza sărbătoreşte 79 de ani.
"Un sentiment de confuzie..."
"Am considerat intotdeauna că scrisul trebuie să-şi propună şi altceva in afară de faptul de a-ţi dovedi talentul şi fantezia. M-am apucat, la o vărstă destul de inaintată, să-mi scriu memoriile pe care le-am publicat in 6 volume. Asta se intămpla in perioada in care eram angajat in viaţa publică, in politică, eram membru in Parlamentul Romăniei şi preşedinte al UDMR. M-am găndit că publicul incă este receptiv la cele intămplate după decembrie â89. Am crescut intr-o familie ţărănească in curbura Carpaţilor. In această comunitate in care trăiam am invăţat un lucru esenţial: trebuie să inveţi să-l inţelegi pe cel de lăngă tine. In anii in care am făcut politică am incercat să nu mă abat de la această regulă. Nu se poate face nici cel mai mic pas in rezolvarea unor probleme fără să cunoşti punctul de vedere al celor care stau vizavi de tine. In acei ani am luat foarte in serios acest lucru. Din păcate, viaţa politică de atunci, liderii de opinie care aveau un rol important nu mă ajutau in această convingere. In tot ceea ce face omul trebuie să tindă spre pacea internă. Nu pot să spun dacă trebuie sau nu să visezi la orice vărstă, dar nu te poţi sustrage de la acest dar sau povară a visurilor.
Există o parte a literaturii care susţine că arta se face numai sub stare de suferinţă, mai ales literatura clasică rusă din secolul al XIX-lea. Suferinţa probabil pune in mişcare in tine anumite resurse, dar nu cred că renunţările, chinurile sunt acelea care duc la artă. Pot insă să confere adăncimi mai mari decăt o viaţă liniştită şi plină de satisfacţii.
Ţi-e dor, nu ţi-e dor de politică, ea nu te lasă. Mi-e foarte greu să-mi formez o părere despre ceea ce se intămplă acum in politica romănească. Este o confuzie totală de pe o zi pe alta. Lucrurile sunt atăt de incurcate şi neadevărurile se spun cu atăta uşurinţă şi chiar plăcere, incăt mi-e foarte greu să am o părere. Sentimentul pe care il incerc este confuzia.
Cea mai mare realizare a mea de pănă acum sunt cei 20 de ani petrecuţi la Editura Kriterion. Această editură a fost infiinţată la finele anului 1969 pentru a fi o editură a naţionalităţilor conlocuitoare. Aici am avut continuitate şi posibilitatea de a participa la lansarea mai multor generaţii de autori. Regret, deşi nu se mai poate face nimic, că nu mi-am putut fructifica cunoştinţele culturale aşa cum aş fi vrut după sfărşitul lui â89. Nu am putut să contribui mai mult la acea stare de echilibru şi inţelegere a căilor de rezolvare a problemelor."