"Astazi e ziua ta..." - Dorin Tudoran

Scriitor, analist politic, redactor-sef al unei publicatii trimestriale americane, de patru ori laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor din Romania. Asa ar arata, pe scurt, cartea de vizita a lui Dorin Tudoran. Astazi, implineste 60 de ani.

"Nu prea am fost niciodata al varstei mele"

"60 este un numar care te pune pe ganduri. E un an mai special. Nu cred ca te gandesti de multe ori inainte sa ajungi la 60 de ani... Am un sentiment destul de tare. Nu-mi vine sa cred, dar probabil ca in cateva zile o sa accept si aceasta idee.
Imi aduc aminte de ce spuneau bunicii mei ca, pana pe la vreo 20 si ceva de ani, timpul ti se pare ca nu trece, pe urma, de la 30 si ceva de ani, incepi sa intelegi ca timpul si trece, dupa 40 incepi sa-ti dai seama ca ai pierdut ceva timp cand erai adolescent, iar dupa 50 de ani, din pacate, realizezi ca timpul trece extrem de repede, ceea ce cred ca este adevarat.
Pentru mine, totdeauna a existat o parte ciudata, nu prea am fost niciodata al varstei mele. O buna parte din viata eram foarte enervat ca eram cel mai tanar din lumea in care circulam. Dintr-o data, am inteles ca am devenit cel mai batran din grupurile respective. In momentul de fata stau si ma gandesc unde a fost restul de viata, dar probabil ca e o experienta prin care trecem toti.
Mi-a ramas in memorie o aniversare nu prea fericita. Cand am implinit 40 de ani, eram dupa o lunga greva a foame de 40 de zile, care pe timpul ala era considerata unul dintre cele mai adanci pacate din lume. La scurta vreme dupa ce am iesit din ea, am fost obligat sa plec definitiv din Romania, or inainte nu ma gandisem ca atunci cand voi implini acea varsta va trebui sa o iau absolut de la inceput.
Deci, 30 iunie anul acela e o amintire foarte pregnanta si acum. A fost foarte dur. Eu am fost incapabil toata viata sa fac planuri, ceea ce nu e o calitate, e un defect. Oamenii care reusesc foarte bine in viata sunt cei care isi fac planuri si le respecta. Pe de alta parte, poti sa iti faci si planuri si sa nu iasa nimic din ele. Intr-o zi, ma uitam dupa o consolare a faptului ca sunt dintre cei care nu planuiesc lucruri in legatura cu viata lor. Citeam niste pagini de memorii si exista acolo ceva care mi-a placut foarte mult si care suna cam asa: «Viata este ce ti se intampla in timp ce tu iti planuiesti marea cu sarea». De ziua mea imi doresc sa vina un moment in care sa nu am sentimentul ca am trait chiar degeaba.
Mi-as dori sa imi gasesc o liniste interioara si, plecand din lumea asta, la un moment dat sa spun: «Doamne, cam atata am putut sa fac, am facut cate ceva!». Regret din ultimul an ca, de fiecare data cand am fost in Romania, mi-am dat seama ca lumea din care am facut parte, si inca mai fac putin, e pe cale de disparitie. Lumea, cum o vad eu schimbata, mie cel putin nu mi se pare intotdeauna cu nimic mai breaza decat lumea care ma enerva inainte, dar asta tine de perceptia personala. In ceea ce priveste lucrurile care m-au satisfacut in ultimul an de viata, ma bucur ca sunt inca in viata si tot muncim, in rest nimic spectaculos."