Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Compozitoare, textieră şi interpretă, stabilită de câţiva ani în Statele Unite ale Americii, Elena Cârstea se află în România special pentru preselecţia naţională Eurovision. Fiind deja în finala naţională a competiţiei muzicale nu putem decât să-i urăm mult succes în continuare şi nu în ultimul rând, “La mulţi ani!” pentru cei 50 de ani de viaţă pe care i-a sărbătorit de curând.
“Sper să o am în continuare o viaţă frumoasă, cu bune şi cu rele nu a fost uşoară, dar a fost foarte interesantă”
Şi-a dorit dintotdeauna să cânte. “Am fost la Liceul de muzică, la 17 ani l-am întâlnit pe Titus Munteanu, el m-a lansat în muzică, aşa am început să cânt şi am cântat de când mă ştiu nonstop, mai puţin în ultimii ani, când am fost forţată de împrejurări şi de sănătate să nu cânt”, povesteşte sărbătorita noastră.
Îşi doreşte ca oamenii să ştie că este un om bun şi cald. “Sunt alături de ei, cine îmi este prieten, îmi rămâne prieten pe viaţă, mă gândesc la ei tot timpul pentru că să fii departe de casă nu este uşor. Aici, în România am fost şi sunt artist. În America sunt cu totul alte date, lucrurile sunt cu totul altele şi se fac la un nivel mult mai mare. Cred că în România, lucrurile vor progresa, sunt din ce în ce mai mulţi tineri care se pot afirma, s-au schimbat foarte multe legi, se vor mai schimba. Sper să se respecte legea dreptului de autor, pentru ca în sfârşit artiştii să primească ceea ce merită, lucrurile trebuie să meargă spre bine.”
Niciodată nu a fost preocupată în mod deosebit de succes, ci de cântat. “Iar succesul vine, ca urmare a faptului că ai cântat sau ai creat ceva. Nu merge invers, nu devii un om de succes dacă nu ai o bază, dacă nu faci nişte lucruri. La mine au venit în mod spontan şi natural pentru că am cântat tot timpul şi nu am simţit niciodată că nu am succes, că nu am admiratori. Nici în momentul ăsta nu simt pentru că lumea este foarte drăguţă şi au răspuns într-un mod absolut neaşteptat de frumos, eu nu pot să mă plâng din punctul ăsta de vedere.”
Oriunde în lume s-ar fi născut, făcea acelaşi lucru, cânta. “Şi nu m-ar fi oprit nimeni să cânt. Dacă m-aş fi născut în America, probabil că acum aveam un Cadillac sau un Bentley roz”, spune amuzată artista.
Îşi face mustrări pentru că nu a făcut mai multe decât a făcut. “Aş fi putut fi mai prolifică din toate punctele de vedere, dar am făcut foarte multe lucruri bune în acelaşi timp. Lucrurile trebuie făcute şi trăite.”
Premiile sunt importante pentru că e bine să le ai în palmares este de părere sărbătorita noastră. “Nu am fost niciodată adepta concursurilor pentru că ştiu că sunt subiective. Nu mi-au plăcut niciodată concursurile, dar sunt necesare pentru cariera şi palmaresul unui artist. De aceea am şi participat la foarte multe, nu neapărat că aş fi avut nevoie de ele, dar au făcut bine, este un exerciţiu care te ajută şi te formează în totalitate ca artist.”
A visat că a câştigat la Eurovision, a mai visat la un concert cu Filarmonica Română şi speră ca visele să-i devină realitate. “Nu-mi vine să cred că am vârsta pe care o am, nu o simt, nu relaţionez în nici un fel cu vârsta pe care o am. Cred că e mai mult o stare de spirit, un număr pe hârtie, în rest nu am nici o legătură cu chestia asta. Mă bucur că am avut o viaţă foarte frumoasă şi sper să o am în continuare, cu bune şi cu rele, nu a fost uşoară, dar a fost foarte interesantă. Aş vrea ca toţi cei care citesc aceste rânduri şi nu numai să mă voteze la Eurovision ca să pot reprezenta România aşa cum merită.”
