"Astăzi e ziua ta..." Emil Grădinescu

Pentru că este atăt de pasionat de meseria sa, se vede lucrănd tot in televiziune şi peste zece ani. Ca plan de viitor, işi doreşte să fie producător de transmisii live. Emil Grădinescu implineşte astăzi 48 de ani.

"Vremea nu trece degeaba..."

"Am aceeaşi deviză atăt in viaţă, căt şi in meserie şi ea este reprezentată de următoarea frază: «Dacă doi oameni sunt de acord in toate privinţele, poţi fi sigur că numai unul din ei găndeşte». Cred că este cel mai greu lucru să vorbesc despre mine. Bineinţeles că aş spune că sunt cel mai frumos, cel mai deştept, cel mai suplu..., dar, bineinţeles, şi opusul acestor caracteristici. Sunt un tip care ar vrea să trăiască in bună pace cu toată lumea.

Am fost tot timpul de părere că, atunci cănd iţi pui ceva in cap şi intr-adevăr vrei cu adevărat să faci ceva, cu siguranţă reuşeşti. Eu am vrut să devin comentator sportiv. Am vrut să fiu ceea ce sunt acum şi m-am zbătut pentru asta. Eram incepător acum 18 ani, dar am vrut cu tot dinadinsul să fac asta. Am avut şi oameni care m-au indrumat, care mi-au dat «brănciul» acela de inceput, dar, bineinţeles, am avut şi noroc şi incăpăţănarea de a crede că pot să ajung comentator. Chiar cred că nu am făcut nici un sacrificiu. Meseria asta a făcut mai mult pentru mine decăt eu pentru ea. Poate doar faptul că nu am sămbete şi duminici, dar am in schimb celelalte zile... Este o meserie pe care o resimţi ca pe un hobby.

Mă bucur că am rămas la fel de bolnav după sport şi imi place la fel de mult ceea ce fac ca şi prima dată. Mă bucur că simt in breasla noastră unele influenţe care pleacă de la mine, aşa cum şi pe mine m-au influenţat alţii. Regret că ziua are 24 de ore şi regret faptul că ştiu că va veni o vreme in care va trebui să fac altceva. Dacă aş avea şansa să schimb ceva in viaţa mea, nu ar fi cu siguranţă meseria. Ar fi căteva lucruri de schimbat, dar acestea sunt de ordin personal.

Munca mea este o muncă de continuitate, pe care trebuie să o faci cu consecvenţă şi asta inseamnă pregătire, documentare. Lumea ne vede acolo şi se intreabă: «Iar ăştia? De unde ştiu ăştia toţi jucătorii?». Este o meserie care se vede 5%, iar restul este ceea ce faci cănd nu te vede nimeni. Dacă nu eşti conştiincios şi dacă nu vrei să faci treaba asta, nu ai nici o şansă. Realizarea mea este că am muncit şi imi place să muncesc in continuare pentru meseria asta. Ar fi cam cincizeci de meciuri ale echipei naţionale, nişte finale de campionat mondial. Mă bucur in continuare că muncesc şi că-mi fac documentarea cu aceeaşi plăcere.

Nu am o stare specială de nostalgie astăzi. Cred că nu neapărat ziua de naştere iţi provoacă nostalgie. Aceasta te poate cuprinde şi seara, inainte să te culci. Imi place să cred că vremea nu trece degeaba..."