Emil Hurezeanu, fost director al sectiei romane a postului de radio Deutsche Welle din Köln, poet, eseist si comentator politic, implineste astazi 49 de ani.
"Trecerea vietii este o imensa irealizare"
"Un an in plus nu inseamna, in general, mare lucru si, cu atat mai putin, in particular. Tot incerc sa-mi dau seama ca am intrat in celebra «middle-life crisis» si nu reusesc. Apropierea de 50 de ani este insa o forma inca benigna de familiarizare cu batranetea si, deci, cu preaobstescul «exit». Am citit undeva zilele astea, poate chiar in legatura cu 23 August, ca popoarele au nevoie de infrangeri asa cum oamenii au nevoie de batranete, ca sa-si dea seama ca moartea exista cu adevarat. Eu insa, inca de foarte tanar, am vrut sa fiu batran, ba chiar sunt, intr-un fel, mai batranicios. Fiecare om are o imagine a sa, in care se instaleaza cel mai bine, oprita la o anumita varsta. Eu ma vad multumit, ca batran. Cum nu implinesc decat 49 de ani, urmeaza inca sa-mi ating idealul. Impulsul meu, la aniversare, este sa ma ascund, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Dar pentru ca, chiar nu se intampla mare lucru, vad prieteni apropiati care sunt in preajma si fata de care simt nevoia sa ma scuz ca-i fac sa ia nota, festiv, de indiferenta mea egoista. Amintirea aniversarilor mele este sinonima cu o forma de singuratate de care vreau mereu sa scap, dar care, pana la urma, mi se potriveste. Povestea adevarata a fiecarei vieti se intampla intre aniversari, din fericire. A ramas mai putin decat a fost, orice-ai face, orice-ai scrie, orice-ai iubi. Mai demult, cand agenda mea de referinte era mai aproape de literatura, trecerea timpului era importanta. Dupa o vreme, cand am intrat in logica triviala a jurnalismului ca busola curenta de insotire a realitatii, am constatat ca totul se schimba, dar degeaba. Cum sunt nascut spre sfarsitul verii, cand o oarecare melancolie da tarcoale vietii, viziunea fragmentara asupra timpului te ajuta sa treci mai usor peste imensul handicap de a nu mai avea vreodata 25 de ani. Viata devine irepetabila si nongratuita pe masura ce te apropii mai mult de 50 si te departezi de 20 de ani. Apoi intervin si acele «tricks of the time», boala, suferinta. Oamenii pe care-i iubesti sunt mai mult copiii si sotia ta decat personajele fabuloase ale foii nescrise, care erau viata fiecaruia din noi la 20 de ani. E foarte bine si asa. Trecerea vietii este o imensa irealizare. Ma definesc, asadar, in functie de acest stralucitor esec, in fata caruia nu-ti mai vine sa spui nimic, ci doar sa te bucuri ca ti s-a intamplat tocmai tie chestia asta."STARE
"Amintirea aniversarilor mele este sinonima cu o forma de singuratate, de care vreau mereu sa scap, dar care, pana la urma, mi se potriveste"REFERINTA
"Cand agenda mea de referinte era mai aproape de literatura, trecerea timpului era importanta" - Emil Hurezeanu, comentator politicCitește pe Antena3.ro