Astăzi e ziua ta... Eugenia Maci!

Eugenia Maci, una dintre cele mai mari doamne ale teatrului românesc, împlineşte astăzi 59 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Începuturile mele de an sunt foarte energizante şi plăcute. De la Crăciun cam până la sfârşitul lunii februarie am o perioadă de efervescenţă datorată aniversării celor dragi. Sunt mulţi vărsători în jurul meu: Grigore, eu, Daria, iubitul Dariei, naşa Dariei, tatăl meu, fini, prieteni. Îmi place de mor. Sunt atâtea zile gri încât le ador pe cele roz. Dar să o iau pragmatic.

Sunt o femeie care împlineşte 59 de ani. Jumătatea vieţii? Sunt sănătoasă, am o familie frumoasă şi normală. Sunt o actriţă de care mulţi îşi amintesc, am mulţi prieteni, am echilibru, am suferinţe şi speranţe.

Cred că ce am învăţat în teatru mă ajută şi în viaţă: a asculta şi a încerca să înţelegi, a reuşi să comunici, a avea răbdare, a crede în steaua ta, a te controla, a te perfecţiona, a iubi. Ca actriţă am avut o perioadă extraordinară de împliniri. Am jucat multe roluri importante, am avut succes de public şi de presă şi deodată... sorţii s-au întors: mi s-au luat toate. De ce?! «Lupte intestine» (mor după expresia asta). Un deranjament cu crampe şi diaree.

Aceste «lupte» mi-au adus o acuzaţie gravă: soţia lui Gonţa!... Gonţa? «A făcut numai rău!». Adică, spectacole de succes, şi nu facil. Un prieten îi spunea: «Gonţa, eşti mai bun decât ne trebuie!». Am jucat în regii diverse, nu doar cu Gonţa: Andrei Şerban, Ion Cojar, Horea Popescu, Anca Ovanez, Alexa Visarion, Tudor Mărăscu, Dan Piţa, Nicolae Mărgineanu. Ei şi?! Gata - la gunoi! Mare dezamăgire acest artist Caramitru, pe care îl vedeam deasupra patimilor, intereselor şi comandamentelor.

Şi nu numai eu sunt dezamăgită. Dar... «je ne regrete rien». N-am făcut compromisuri.
Am fost cu siguranţă cam inerţială. Am crezut cu naivitate că ceea ce mi se cuvine voi primi fără să dau din coate.

ÎNCREDERE
N-am de gând să cedez. Cred în mine, în experienţa şi deschiderea mea. E păcat că regizorii tineri nu se sprijină pe ce ştim noi despre viaţă şi teatru. Nimic nu porneşte din nimic. Vor înţelege când vor îmbătrâni. Ce aştept? Un rol interesant. Simt că am putere şi-mi doresc să nu treacă viaţa pe lângă mine.

Mă consider o femeie împlinită într-o relaţie de bază de peste treizeci de ani. Ca mamă - în fiica noastră am investit tot ce am mai bun şi mă simt pe deplin răsplătită. Ca actriţă - în raportul minunat pe care-l am cu publicul.
Regret mulţi prieteni dragi care nu mai sunt lângă mine."