Astăzi e ziua ta, Felicia Filip

Opera este genul de muzică prin care omul se regăseşte, prin care trăieşte. “Este acel medicament căutat de omul sensibil, pentru că artistul este medicul sufletului...”, povestea artista. Felicia Filip împlineşte astăzi 54 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Îmi doresc să fiu înconjurată de iubire şi, mai presus de toate, să am puterea de a o răspândi celor din jurul meu”
“Persoanele de succes sunt adeseori «suspectate» de a fi ajutate de noroc. Eu consider că norocul se manifestă la naştere, când, din miliarde şi miliarde de posibilităţi, suntem aleşi de a fi «trimişi» pe lume. Aici sosim programaţi pentru un parcurs ideal pe care Creatorul ni-l trasează. Tot ce ni se întâmplă frumos în viaţă, toate izbânzile, marile bucurii, succesul sau clipele de extaz reprezintă momente în care ne intersectăm cu acest destin ideal. Din contră, neîmplinirile, tristeţile sunt cauzate de devierile noastre omeneşti de la acest parcurs mirific.

Iată de ce cred că marile bucurii pe care le trăiesc sunt un miracol, ca şi viaţa însăşi. În fiecare dimineaţă ascult mai întâi ciripitul păsărilor care parcă mulţumesc astfel lui Dumneazeu pentru încă o zi petrecută pe pământ şi încerc să le imit.

Un miracol este faptul că am fost înzestrată cu un talent pe care omul din mine încearcă, după puterile lui, să-l şlefuiască în fiecare zi, mulţumind astfel pentru darul primit.

Tot un miracol sunt şi oamenii care mă înconjoară cu dragostea lor, dându-mi astfel puterea de a o lua, în fiecare zi, de la început, o «repetabilă povară» a drumului spre izbândă. Da, cred cu tărie că viaţa e un miracol ce merită cunoscut în toată splendoarea lui!

George Bernard Shaw vorbea despre «nebuniile inspirate» din viaţa fiecăruia. După mine, acestea pot fi sintetizate prin ideea de curaj. Curajul de aţi depăşi inerţiile ce apar fatal pe parcursul vieţii. Lupta cu inerţia, ca şi strădania de aţi depăşi aparentele limite, reprezintă un act de curaj şi, în caz de izbândă, succesul suprem. Este o dovadă de curaj ca, în urma unei fireşti şi repetate introspecţii, să îţi găseşti partea ta de vină, fără a căuta să te scuzi acuzându-i pe alţii sau invocând circumstanţele.

Şi pentru că tot am vorbit de miracol, urcând într-o maşină a timpului o văd pe Felicia Filip copil. Un copil care nu avea premisele de a urma o carieră artistică, făcând parte dintr-o familie frumoasă şi sănătoasă, de oameni echilibraţi şi muncitori, dar fără o tradiţie în domeniu. Meritul lor a fost de a mă înscrie, încă din clasa I, ca şi fraţii mei, la o şcoală de muzică, în scopul de a ne modela sufleteşte şi de a ne ocupa benefic timpul. Dar în vreme ce sora şi fratele meu au îmbrăţişat ulterior profesii tehnice, eu mi-am continuat drumul ce se pare că a concis cu vocaţia. Miracol pot socoti şi faptul că, absolvind liceul ca violonistă, am devenit studentă la… canto. Restul îl cunoaşteţi!

Cineva a spus foarte frumos că Dumnezeu ne-a dat iubirea ca o consolare pentru faptul că ne-a făcut muritori. Cred în iubire, ca singura posibilitate de salvare a lumii. Forţa ei depăşeşte orice al sentiment, orice maşinărie devastatoare inventată de om. Constituie de altfel şi esenţa religiei noastre creştine.
Este şi ceea ce-mi doresc astăzi de ziua mea: să fiu înconjurată de iubire şi, mai presus de toate, să am puterea de a o răspândi celor din jurul meu.”