Astăzi e ziua ta: Florian Popa

Profesor universitar doctor, rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, Florian Popa împlineşte astăzi 65 de ani. La mulţi ani!

„La 65 de ani, profesor universitar în România, prea multe motive de bucurie nu ai. Este o vârstă care elimină, conform noii Legi a educaţiei, continuarea activităţii, indiferent de situaţia sănătăţii individului, de posibilităţile lui creative, profesionale. Sigur că, privind pozitiv, vârsta te duce către o odihnă productivă, o odihnă activată de idealuri literare, turistice sau de realizare de hobbyuri, greu altfel de împlinit. Pentru medici, vârsta poate conduce la condiţia unei consilieri cu expertiză certă sau la exprimări ştiinţifice în măsură să ducă situaţia cercetării naţionale către recunoaştere internaţională. 65 de ani înseamnă şi resemnare, dar şi evoluţie către poziţii care să determine invidii, lecţii, modele. Din păcate, în frumoasa noastră ţară, lecţia optimistă este adeseori oprită de griji, emoţii sau chiar lipsuri, agravate de situaţia ieşirii din activitate.

65 de ani este o vârstă la care poţi privi înapoi, la anii activităţii conti­nue. O astfel de retrospecţie mă îndeamnă să cred că bilanţul activităţii mele atât în plan profesional, cât şi social este pozitiv.

Am muncit în domeniul chirurgical cu pasiune, am fost apropiat de bolnavii mei şi de instituţia în care m-am format. La maturitatea profesio­nală am ocupat funcţii importante, de răspundere decizională, de la şef de secţie şi clinică, director de spital la director al Direcţiei Sanitare a Munici­piului Bucureşti, prorector şi apoi rector în două legislaturi ale Universităţii de Medicină şi Farmacie «Carol Davila» din Bucureşti. Am funcţionat ca secretar de stat în Ministerul Sănătăţii şi, în ultima perioadă, deputat în Parlamentul României, pentru o circumscripţie electorală din cartierul Pantelimon. Probabil că nu tot ce am făcut am făcut bine, dar ştiu sigur că nu am făcut rău cu intenţie niciodată şi am căutat mereu să realizez un echilibru în interiorul gândirii mele, pe care să-l transfer în activitatea mea. M-au ajutat familia, şcoala şi credinţa în forţele binelui.

Prospectiv, trăirile mele se îndreaptă către familia mea şi găsirea unui ţel care să-mi prelungească perioada activă cât mai mult şi mai util.”