Astăzi e ziua ta: George Arion

Este autorul a numeroase volume de versuri, eseistică, publicistică şi teatru, libretistul primei opere poliţiste de la noi, preşedinte, director general al Pu­blicaţiilor Flacăra. George Arion împli­neşte astăzi 65 de ani. La mulţi ani!

„În urmă cu vreo câteva zile, un mare specialist din Viena m-a privit în ochi şi mi-a spus bucuros: «Domnule Arion, sunteţi complet vindecat!». Să auzi aşa ceva chiar în preajma zilei de naştere e ca şi cum ai avea şansa de-a te ivi din nou pe Pământ. Sper să mai zăbovesc o vreme pe-aici, şi pentru că-mi place planeta asta (mai puţin istoria celor care o locuiesc), şi pentru că mi-au rămas încă multe lucruri de dus la bun sfârşit, unele proiecte fiindu-mi întârziate de boala declanşată în urmă cu patru ani. Mă întrebaţi ce-aş mai avea de făcut? Aş vrea să mai scriu câteva romane cu Andrei Mladin – pe unul îl lansez chiar azi, la Cafepedia Romană, la ora 18:00, în prezenţa fanilor acestui erou, un răsfăţat purtat şi prin filme, şi prin seriale de televiziune, şi chiar şi prin operă.

Aş vrea să mai port câteva zeci de dialoguri cu oameni de seamă, pentru a treia ediţie a «Istoriei societăţii ro­mâneşti contemporane în interviuri». Mă documentez cu asiduitate pentru un amplu eseu despre destinul roma­nului cu suspans în lumea contemporană şi abia aştept să aştern pe hârtie alte câ­teva piese poliţiste. Visez şi să devin primul scriitor de mystery&thriller laureat al Premiului Nobel. Şi aş vrea să mai citesc multe, multe cărţi – la 20 de ani am scris o poezie care exprima ne­potolita mea foame de lectură: «Pe geamul deschis, în odaie/ Fluturi vin din străinătăţi./ Plângând m-afund în fotoliu/ – Mai am de citit mii de cărţi». Dar, mai ales, aş vrea să-i văd cum se împlinesc pe cei doi băieţi ai mei, George şi Mihnea. Ei sunt cele mai mari realizări ale mele. Le cer iertare pentru că n-am avut curajul să plec din această ţară. Ca scriitor de romane poliţiste, tatăl lor ar fi fost celebru şi fără griji materiale dacă ar fi trăit pe alte meridiane şi le-ar fi înlesnit alte condiţii de viaţă. Le urez să fie fericiţi şi să aibă noroc oriunde vor dori să trăiască, alegându-şi profesiile care îi reprezintă cel mai bine – să faci ceea ce-ţi place este un pas uriaş spre mulţumirea sufletească.

După cum vedeţi, n-am nici un gând să mă retrag în Cişmigiu şi să joc table. Vorbele specialistului vienez mi-au insuflat multă energie şi optimism. Chiar dacă trăim într-un climat apăsător – înainte îmi era frică de dictatură, acum de nesiguranţa zilei de mâine, în calitate de şef al Publicaţiilor Flacăra, trust de presă nealiniat politic şi lipsit de sprijinul vreunui finanţator –, de muncă nu m-am speriat niciodată. Ca pe o cu­rio­zitate – şi pe patul de spital mi-am onorat sarcinile care-mi revin ca ziarist la revista Flacăra, şi am scris şi săptămânal rubrica «Scena crimei» din Jurnalul Naţional de duminică, pe care mi-a încredinţat-o cu generozitate domnul Marius Tucă. Vă mai interesează şi ce aş dori să le transmit în această zi celor care mă iubesc. Ei bine, îi asigur că nu greşesc în dragostea lor pentru mine. Iar celor care nu mă iubesc le fac cunoscută, cu tristeţe, toată compasiunea mea. «Politically correct» este să manifeşti interes pentru orice minoritate.”