Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Nu ne cunoaştem destinul şi nu putem face nimic pentru a-l afla. Un lucru însă putem face. Să iubim dreptatea, adevărul, oamenii şi să fim alături de cei aflaţi în nevoie. Astfel, destinul ne va fi favorabil", ne mărturisea George Natsis. Astăzi împlineşte 52 de ani. La mulţi ani!
"Pentru mine aniversarea naşterii este o zi ca oricare alta. Sigur, diferenţa o face numărul mare de telefoane, mesaje pe care le primesc din partea prietenilor, colaboratorilor, dar mai ales preocuparea familiei mele de a face din această zi o zi specială. Toate acestea contează foarte mult şi apreciez aceste lucruri, dar în rest este o zi obişnuită. Nu-mi fac probleme dacă plouă sau e soare de ziua mea. Îmi place însă să primesc telefoane, vizita neaşteptată a unor prieteni dragi sau să stau cu familia mea.AM ÎNVĂŢAT...
De-a lungul carierei mele am învăţat multe lucruri. Pot spune că s-a acumulat o experienţă. O experienţă din relaţiile cu oamenii, din reuşite cât şi din eşecuri. Poate cel mai important lucru pe care l-am învăţat este să tratez cu maximă importanţă orice proiect în care mă angajez. În felul acesta câştig respectul celor cu care colaborez şi în acelaşi timp respectul de sine. Am căutat ca niciodată să nu fac rabat la calitate.
Un alt lucru pe care l-am învăţat este să fiu corect cu partenerii mei. Nu îmi place să fac promisiuni, sau să ofer tot felul de garanţii. Pentru mine este suficient un «da» sau «nu». Mie aşa îmi place să lucrez. Cred în ceea ce se numeşte «gentleman's agreement». Păcat însă că ducem lipsă de «gentlemani».
ÎN URMĂ ŞI ÎNAINTE
Privind în urmă, pot spune că am multe amintiri plăcute, amintiri legate de oameni care mi-au traversat viaţa, de prieteni şi colegi la care mă gândesc cu nostalgie deoarece unii dintre ei nu mai sunt printre noi. În general, amintirile mele sunt legate de oameni şi, de aceea, preţuiesc aceste amintiri. Uitându-mă la prezent, pot spune că ceva din mine nu acceptă că am 52 de ani. În sufletul meu mă simt mai tânăr.
Nu ştiu ce îmi rezervă viitorul. Atâta timp cât voi avea ceva de spus în muzică, voi spune. Prefer să mă concentrez pe prezent şi să nu îmi fac planuri pe termen prea lung, e riscant în societatea în care trăim. De aceea las viitorul în seama lui Dumnezeu, e cel mai sigur aşa.
IMAGINAŢIE
Să zicem că am un vis... sunt ministrul Culturii. Rămânem în sfera imaginaţiei... Imaginaţi-vă că în timpul mandatului meu, pseudo-vedetele care asigură un oarecare rating sunt înlocuite cu artişti de valoare, copiii nu sunt bombardaţi cu kitch-uri şi limbaj suburban la ore de maximă audienţă, iar artiştii care ies la pensie au un trai tihnit şi fără griji. Oh... respiraţi adânc... a fost doar un vis.
Acum aproape 30 de ani eram în Alba-Iulia şi am fost impresionat de faptul că oamenii se salutau unii pe alţii pe stradă, îşi zâmbeau unii altora. Mi-am zis «ce frumos ar fi să se întâmple şi în Bucureşti aşa». Sigur, e greu să-ţi imaginezi că într-un oraş supraaglomerat ca Bucureşti oamenii să se salute între ei.
Citește pe Antena3.ro
Dar, de aproape 30 de ani aştept ca atunci când ies din casă să nu mai aud înjurături, să nu mai văd îmbrânceli, nervi, priviri arogante sau plictisite, într-un cuvânt m-am cam săturat să mă întâlnesc zilnic cu mitocănia. Dar dumneavoastră?...
CELE MAI FRUMOASE CLIPE
Dacă aş avea posibilitatea să retrăiesc în timp real cele mai frumoase trei momente din viaţa mea, cred că aş alege: o zi de vacanţă împreună cu părinţii mei, ziua nunţii mele şi ziua când s-a născut băiatul meu. Cum spuneam mai devreme, amintirile mele sunt legate de oameni dragi mie.
Îmi este dor de multe lucruri. Îmi este dor de zilele copilăriei, de părinţii mei, de studenţie, de zilele când grijile şi preocupările păreau atât de departe. Îmi este dor de orice lucru frumos, de orice lucru care face viaţa să merite trăită".
