Putem aprecia valoarea unui regizor prin ipoteza de lucru a absentei lui in campul profesiei. Fara Gheorghe Naghi poate ca Birlic n-ar fi existat pe marele ecran. "Doua lozuri", "D-ale Carnavalului", "Telegrame" inseamna contributia sa la nemurirea lui Caragiale si a lui Birlic. Regizorul implineste astazi 74 de ani.

"Dumnezeu a fost darnic cu mine"

"Cred ca a venit timpul sa ma intreb, parafrazand celebra replica a marelui Birlic, dintr-un film realizat in urma cu aproape 50 de ani: de ce noi, oamenii, spre apusul vietii, nu putem sa mai traim un timp si VICEVERSA? Adica de ce 74 de ani impliniti nu se pot converti, printr-un VICEVERSA, in 47?... Dar, sa fiu drept, Dumnezeu a fost darnic cu mine si m-a cam iertat de unele pacate. Mi-a daruit, ca sa ma bucur, doua fete, o nepoata si - multumescu-Ti Tie, Doamne! - o sotie nemaipomenita, prin intelepciunea si bunatatea ei, dar mai ales prin meseria ei de aur, ca monteuza de film, timp de 40 de ani. M-a ajutat enorm in realizarea si reusita filmelor mele. Succesul dintai al filmului «Doua lozuri» m-a indemnat, alaturi de Aurel Miheles, sa mai atac doua capodopere de Caragiale: «D-ale Carnavalului» si «Telegrame». Dupa Caragiale a urmat «Badaranii», de Carlo Goldoni, ecranizarea spectacolului de la National, cu ai lui geniali actori, realizat de celebrul regizor Sica Alexandrescu. Nu am gresit nici de data asta! Am prins curaj si am mai facut 14 filme de lungmetraj. Ce-i drept, unele dintre ele sunt cam uitate, dar cred ca timpul le va hotari soarta... Am distribuit si am colaborat cu peste 100 de actori de toate varstele si cu merite artistice deosebite. La capitolul bucurii as mai adauga faptul ca un ziar atat de prestigios ca al dumneavoastra ma aminteste la o modesta aniversare si ca filmele romanesti inca mai ruleaza pe ecrane si pe unele posturi tv. M-as bucura daca mai multe televiziuni ar acorda filmului romanesc importanta pe care o merita cu adevarat.

Amaraciuni am, ce sa zic? Una ar fi aceea ca, la fel ca in «Elixirul tineretii», pastila miraculoasa nu ne poate intineri pentru un timp indelungat... Dar filmu-i film si viata-i viata, iar in comun au doar finalul de pe generic: THE END.

Exista minciuni si minciuni. Unele sunt de genul: «Minte-ma, dar minte-ma frumos, ca sa pot sa te cred si sa te iubesc». Si filmele, unele dintre ele, mint. Iar eu, ca regizor, am mai si mintit, caci asta ne este, in buna parte, meseria. Chiar si pe fetele mele le mai ademeneam cu... povesti. Mi-as dori din tot sufletul ca acei tineri care ne urmeaza, in ale breslei, sa ne recunoasca putinele sau mai multele merite din decursul anilor si sa ne mai minta si ei, cat mai frumos si mai sincer... Dar de ce oi fi vorbind asa de mult? Poate meseria, poate unde-i ziua mea, poate...!"