"Astăzi e ziua ta" Gică Popescu

Tot ceea ce a făcut căt timp a jucat a fost numai şi numai pentru fotbal, pentru ca atunci cănd mergea pe teren să fie cel mai bun. Fosta glorie a naţionalei de fotbal a Romăniei Gică Popescu implineşte astăzi 40 de ani.

"Voiam să fiu mai bun decăt Hagi"

"Cred că am fost născut pentru fotbal. De mic copil a fost preocuparea care imi făcea cea mai mare plăcere. Am avut şansa să intălnesc la Calafat un antrenor care iubea enorm de mult fotbalul şi care mi-a acordat foarte mult timp. Ii datorez enorm acelui om, Ghiţă Valentin. A fost primul meu antrenor, cel care m-a crescut şi m-a ajutat extrem de mult. Un rol la fel de important l-a avut şi Nicolae Zamfir de la Craiova care m-a «şlefuit». Apoi toţi ceilalţi antrenori pe care i-am avut au contribuit la clădirea mea ca om şi ca jucător.

Nu am o deviză anume, insă cred că atăt in sport căt şi in viaţă seriozitatea, munca şi disciplina sunt factori esenţiali. Ţinănd cont că nu am făcut altceva decăt să mă găndesc la fotbal, să trăiesc pentru fotbal, tot ceea ce făceam trecea prin fotbal... ii las pe alţii să evalueze dacă am sacrificat sau nu ceva.

Intotdeauna, cănd privim in urmă, fiecare dintre noi spune că am fi putut face mai mult. Cu siguranţă că am şi eu această senzaţie. Am făcut greşeli atăt in carieră căt şi in viaţa mea personală. Am invăţat din ele, le iau ca o experienţă de viaţă. Lucrurile bune ne dorim să le repetăm. Mi-ar plăcea, dacă aş putea, printr-un miracol, să retrăiesc momentele superbe pe care le-am avut ca sportiv. Aş face absolut orice sacrificiu ca să le mai pot trăi o dată.

Dacă aş putea reintoarce timpul, aş schimba ultimii ani ai carierei mele. Probabil că in ’90 aş fi semnat pentru Real Madrid. Dintre toate implinirile mele profesionale, faptul că am fost căpitan al Barcelonei este realizarea care mi-a adus cele mai mari satisfacţii. Este lucrul cu care mă măndresc cel mai mult, mai mult decăt trofeele importante pe care le-am căştigat. Am două mari regrete: meciul cu Suedia din ’94 şi faptul că nu am reuşit să joc şi al patrulea mondial.


Niciodată nu am fost tentat să renunţ la fotbal. Am un caracter extrem de puternic şi am trecut repede şi peste lucrurile bune şi peste cele mai puţin bune. Cred că asta este menirea unui sportiv. Trebuie să o iei tot timpul de la capăt... Viaţa de sportiv este una continuă. Nu ai timp să te bucuri prea mult de o victorie pentru că vine următorul meci.

Sunt la o vărstă la care mă simt extraordinar, mai tănăr decăt cei 40 de ani pe care i-am adunat. Imi doresc să rămăn la fel de tănăr in interior, la fel de ager, la fel de «viu». Cred că este extrem de important să nu ne pierdem vivacitatea şi partea aceea de copil care zace in fiecare dintre noi."