"Astăzi e ziua ta...": Horia Andreescu

Un celebru dirijor aflat mereu între vibraţia notelor şi emoţie, între har şi pasiune. Horia Andreescu, dirijor - şef al Radiodifuziunii Române, îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

Un celebru dirijor aflat mereu între vibraţia notelor şi emoţie, între har şi pasiune. Horia Andreescu, dirijor - şef al Radiodifuziunii Române, îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
 "De fiecare dată când sunt sărbătorit – zi de naştere, premii, distincţii – mă întreb în sinea mea ce rost are. Da, poate în zilele noastre, un rost publicitar. Eu nu fac altceva tot timpul decât să încerc să împărtăşesc şi altora ceea ce fierbe în mine din ceea ce au lăsat şi ne lasă mereu Marii într-ale muzicii. Da, sunt dirijor de peste 30 de ani. O fac cu pasiune. Lucrez la fel de serios când dirijez la Bucureşti, în provincia românească sau la pupitrul unor orchestre de renume de la Berlin, Londra, Amsterdam, Viena, Nagoya.
Eu nu fac singur muzica pe care o ascultaţi în sală sau în transmisii radio ori tv. Aici este ceva ce se realizează printr-o comunicare permanentă cu orchestra, la care uneori se adaugă şi un cor şi solişti.
Ce-mi doresc eu cel mai mult e să înfăptuim viziunea mea asupra unei compoziţii într-o veritabilă comuniune. Lucru deloc simplu când pe scenă putem să ne aflăm vreo 200 de artişti, adică fiinţe, fireşte, cu personalitate diferită. Culmea, azi îmi vine să fac o asemănare derizorie: cu ostul în diferite zone ale politichiei... Însă MUZICA are o virtute miraculoasă: ea apropie, ea îi pune într-o consonanţă foarte specială pe cei care cântă şi pe cei care ascultă. Publicul unor concerte, al unor spectacole de operă, transmise prin posturile de radio sau tv, poate ajunge la milioane! Un Beethoven, un Mozart, un Ceaikovski se cântă de sute de ani, practic, aproape în toată lumea. Atunci muzica aceasta nu e TOP?
Vă daţi seama câţi ascultători însumează de secole aceeaşi muzică?
Sau la scara continentelor, altfel de muzică «clasică» pentru acele locuri? Oricum, ştiu sigur că cei care pot savura şi Muzica CLASICĂ au o şansă în plus de bucurie. Îţi trebuie ceva meta-special pentru a veni la concertele simfonice, la operă? Crede-mă: aşa cum ai aflat de PAVAROTTI, cum ai ajuns să-ţi placă ariile de operă cântate de el, vei putea, dacă VREI, să-l afli şi să-l îndrăgeşti şi pe un Beethoven, pe un Mozart. Ştim că în România domină plăcerea pentru teatru de multă vreme. E foarte bine, însă se ştie că, spre deosebire de unele ţări din jurul nostru, avem vreo 18 orchestre simfonice şi vreo nouă teatre de operă sau operetă. Şi avem un Festival Enescu formidabil. Dacă mâine e ziua mea şi până mai sus am făcut o pledoarie pentru aşa-numita muzică clasică, ce-ar fi ca joi, 30 octombrie, să gustăm împreună ce vă ofer eu împreună cu Orchestra Naţională Radio şi excelentul Alexandru Tomescu? Să dansăm împreună în ritmuri româneşti, spaniole şi italiene?"