Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dragostea distinsă şi familiară cu care te împresoară şterge distanţa dintre tine, spectator, şi dumneaei, actriţa admirată. Vitală, veselă, Ileana Stana Ionescu ştie să arate pe scenă sau pe marele ecran hohotul, durerea, răutatea, dar cel mai bine ştie să aducă zâmbetul pe feţele celor pe care îi întâlneşte, fie colegi, fie spectatori. A dăruit enorm scenei, la fel şi filmului, căci joacă fără efort, fără căutare, fără falsităţi, ca şi cum este acolo de când lumea. Are această însuşire atât de rară numită naturaleţe. Ileana Stana Ionescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.
"Această zi de naştere o voi sărbători prin muncă, deoarece am repetiţii la Teatrul Metropolis pentru piesa «Nebuna din Chaillot». Evident că mă voi pupa cu toată echipa, vom sărbători împreună ca să zic aşa, dar să nu uit, dimineaţa îl voi pupa pe soţul meu pentru ziua mea, ca să încep totul bine. Va fi un cadou pentru mine dacă rolul va ieşi aşa cum vreau eu să iasă şi mai ales dacă spectacolul va avea succesul scontat. Regia aparţine doamnei Alice Barb. O preţuiesc şi o iubesc de mai multă vreme, am avut plăcerea să lucrez cu ea când eram mai tinere (adică eu eram, că dumneaei este şi acum tânără) şi uite că s-a ivit un prilej foarte potrivit. Colectivitatea de la «Nebuna din Chaillot» este foarte interesantă pentru că în afară de cele patru domnişoare bătrâne acolo este numai tineret, unul mai drăguţ ca altul, unul mai inventiv ca altul.
O mare plăcere să fii într-o echipă tânără şi experienţa asta am mai încercat-o şi la Teatrul Naţional în stagiunea trecută făcând cu Dan Tudor două spectacole, «Molto, gran' impressione» şi «Comedia norilor», cu o mare colectivitate de tineri şi m-am simţit colosal. Asta aş dori să mi se întâmple mereu. Îmi doresc sănătate pentru mine şi familia mea. Suntem fericiţi că avem un nepoţel. Nu realizez încă, de câte ori îl vedem pe skype parcă e cu noi în cameră, dar mie nu mi se pare că e real ce se întâmplă. Mă ancorez în realitate cu multă dificultate. Ne bucurăm şi eu, şi soţul meu, râdem şi ne ghiduşim. Probabil că atunci când o să fie niţel mai copt va răspunde la toate drăgălăşeniile noastre.
Acum se apropie de cinci luni, nu poate să răspundă, dar când o să fie mai mare, vă daţi seama ce va fi pe capul nostru cu tot schimbul de drăgălăşenii. Nebunia prin care trecem sigur că mă afectează şi nu de azi, de ieri, de când a început. Nu ştiu cum se va sfârşi şi când se va sfârşi, asta este o mare întrebare şi instalează în mine cel puţin deocamdată o lipsă de perspectivă care mă indispune îngrozitor, dar vreau să cred că viaţa va fi totuşi generoasă cu noi aşa cum a fost de-a lungul ei şi ne-a dăruit tot felul de lucruri minunate. Sper că o să aibă grijă să nu sfârşim chiar aşa de jalnic. Vreau să cred că vom păşi peste acest impas îngrozitor.
Ziua mea este importantă şi din punct de vedere religios, căci este Ziua Crucii. Nefiind o habotnică, am un crez deplin într-un Dumnezeu al tuturor oamenilor şi sigur că voi avea un gând către Divinitate şi o rugăciune pentru prosperitatea şi sănătatea noastră, că este mai importantă decât orice."
