Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Radio Romănia a iniţiat prima emisiune de imagologie şi tot prima emisiune dedicată literaturii pe internet. A consacrat patru ani, la Radio Romănia Cultural, unei istorii sonore a clasicismului romănesc. La 19 august, criticul literar şi omul de radio Ioan Adam va implini 61 de ani.
La Radio Romănia a iniţiat prima emisiune de imagologie şi tot prima emisiune dedicată literaturii pe internet. A consacrat patru ani, la Radio Romănia Cultural, unei istorii sonore a clasicismului romănesc. La 19 august, criticul literar şi omul de radio Ioan Adam va implini 61 de ani.
"Imbarcat pe nava «Senectus», călătoresc de o bucată de vreme spre un ţărm alb, incă indepărtat, ale cărui contururi le intrezăresc cu greu in ceaţa unui timp confuz. Iubitor de poezie, un freamăt de memorie imi readuce in prezent un distih călinescian: «S-a dus frumoasa juventute,/ Ne indreptăm spre senectute». Incă nu! Intrat in clubul select al scriitorilor sexagenari, cu care impart mai ales bucuriile unei prietenii de la distanţă, sunt tentat mai mult de puţinul ce mi-a rămas necunoscut decăt de multele care au fost. Proiectele domină melancoliile. Sunt invitat totuşi să mă uit in oglinda retrovizoare. Pentru ce mă felicit şi pentru ce mă mustru? sună intrebarea. Răspunsul nu-i uşor. Regret risipirea, ador risipirea. Sunt in mine doi oameni: unul grăbit, febril, gata oricănd să percuteze la ceea ce vede, altul melancolic, migălos, distant. Port, pesemne, pecetea unei duble eredităţi, in care jumătatea munteană, paternă, se infruntă cu jumătatea transilvană, maternă. Am publicat unsprezece cărţi, am scris căteva mii de articole, am tradus, am predat studenţilor istoria şi stilistica presei pentru a le intări spiritul de corp, conştiinţa că gazetăria nu incepe cu ei, că există nişte repere morale, fiinţiale, mentale, din care nu putem evada decăt cu preţul anulării identităţii.
Cred in reabilitarea pe termen lung a ficţiunii. Foamea de documentar, de memorial, de istorii «de culise» şi «dezvăluiri», care face acum ravagii, se va domoli şi va reinvia nostalgia fabulosului ce-i băntuie pe romăni incă din faza cărţilor populare, cercetate căndva de N. Cartojan. Nu sunt sigur că voi apuca această vărstă de aur... Dar cred in ea, sper că va fi! Pănă atunci nu voi sta cu măinile in săn. Deocamdată mă aflu intr-o situaţie neobişnuită. Toată viaţa am avut scadenţe, termene, contracte. In prima zi a fiecărui an imi fixam o ţintă şi aşterneam un inceput. Acum pot să aleg. Am planuri pentru cinci ani. Voi da o panoramă (impunătoare tipografic) a clasicismului romănesc de la Nicolaus Olahus la Mircea Cărtărescu, aşa cum mi-a propus o prestigioasă editură? Voi scrie o carte subţire, Caragiale, ungurii şi ardelenii, pentru care adun de multă vreme un material insolit? Voi termina, in fine, ediţia Operelor lui Duiliu Zamfirescu sau voi incepe una nouă, bibliofilă, sub egida Academiei Romăne? Nu ştiu incă ce voi alege. Mă voi hotări la «aniversară». Ştiu insă un lucru sigur: trebuie să citesc şi să scriu, aşa cum trebuie să respir."
