Astăzi e ziua ta: Ion Dichiseanu

Un actor pentru care scena înseamnă acasă, pentru care a nu juca înseamnă a nu respira. Un remarcabil actor, Ion Dichiseanu se bucură de o îndelungată activitate artistică, popularitatea sa datorându-se unor roluri memorabile interpretate cu talent şi dăruire şi care, prin farmecul lor, vor rămâne în istoria teatrului şi filmului românesc. Ion Dichiseanu îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!"

"Pun din fiinţa mea câte puţin în fiecare rol"
"Îmi voi serba ziua obişnuit, mai ales că în zilele acestea ne înscriem şi, actorii, pe orbita economiei. Facem în familie serbarea. Am jucat în telenovele, sigur. Am avut unul dintre rolurile principale. Un actor care se respectă şi este profesionist, pentru el nu contează că joacă în tele­no­vele sau nu. Nu consider telenovela un gen uşor, aşa cum îl consideră alţii. Eu îmi fac meseria de actor şi atât. Nu fac compromisuri. Am cochetat multă vreme cu muzica uşoară, făceam la un moment dat un spectacol «One man show». Şi în America am fost la Vancouver, Oregon, şi în alte locuri unde sunt români foarte mulţi cu Dan Spătaru şi Irina Loghin, iar eu aveam numărul meu. Când ieşeam din scenă le spuneam tuturor că dacă faci acest lucru cu dăruire, cu încărcătură emoţională nu există să fie gen uşor. Poate subiectul să fie uşor de digerat, dar de aceea suntem luaţi printre alţi neprofesionişti pe noi ca imagine, ca să dea substanţă filmului respectiv. Unii desconsi­deră acest gen, dar eu îmi fac meseria. Cu pro­fesionalism, nu văd nici o diferenţă. Eu când mă implic, mă implic total. Pun din fiinţa mea câte puţin în fiecare rol. Am jucat în cariera mea de toate. Numai roluri mari, nu ajunge hârtia şi nu ai tu acolo spaţiu. Am jucat Shakespeare, de altfel, majoritatea rolurilor principale. Iar cu piesa românească "Micul infern", peste 500 de spec­tacole.
Despre filme nu mai vorbesc, peste 60 de filme...

Mi-e dor de turneele de altădată. Cu Teatrul Nottara am fost la Köln, la Paris, Portugalia, Mexic. Am reprezentat România la Beirut, în Irlanda, Roma şi Londra... Mi-e dor ca un teatru să mai facă turneele pe care le-am făcut odinioară. Mi-e dor să joc. Acum repet o piesă scrisă de un englez «Pluralul englezesc», de Alan Ayckbourn, care acum 30 de ani s-a jucat cu mare succes.

Suntem o echipă frumoasă şi mă bucur să-i pot aminti aici pe colegii mei Constantin Cotimanis, Cezara Dafinescu, Victoria Cociaş, Delia Nartea şi Armand Calotă, regia Toma Enache, un fost talentat regizor, e prima noastră colaborare. Sper să iasă un spectacol de ţinută artistică. Mi-e dor să scot un spectacol de asemenea factură, pentru că ne-am săturat de nonvalori. Sfaturi? Am primit mai multe sfaturi din partea profesorului meu, Alexandru Finţi, care l-a făcut mare şi pe Florin Piersic în «Oameni şi şoareci».

«Copii, voi să fiţi procurorul vostru, nu avo­catul vostru în me­seria pe care o faceţi!» Cu alte cuvinte să fim exigenţi cu noi înşine, iar eu am urmat acest sfat cu sfinţenie".