Astazi e ziua ta... - Ion Zubascu

Este considerat primul solist folk care a adus pe scenele mari, in anii ’70, colindele maramuresene. Poet, scriitor, interpret, istoric, profesor, publicist comentator, Ion Zubascu implineste astazi 57 de ani.

"Ziua mea de nastere o dedic mamei mele

"Imi sarbatoresc ziua de nastere intr-un mod mai nonconformist. Plec in Muntii Tibles, din Tara Lapusului, in satul Suciu de Sus, unde fac o ancheta despre un taran batran care a facut puscarie politica si caruia comunistii i-au luat tot. Am vazut lista cu ce i-au luat: strecuratoarea de lapte, dolnita in care mulgea laptele, leaganul copilului, cearsaf, linguri de lemn... M-a impresionat lucrul acesta... Acest om incearca de 15 ani sa-si recupereze bunurile sechestrate si nu reuseste. Ma bucur foarte mult ca voi fi in Maramures, pentru ca si eu sunt de aici, dar din partea cealalta a Tiblesului. De ziua mea de nastere voi fi cu mama.
Traieste singura pe Valea Izei, are 81 de ani si e nascuta tot in luna iunie, asa ca suntem Gemeni. Tatal meu a fost omorat la Sighetu Marmatiei in 1950 si mama a trait toata viata singura, cum si eu am trait toata viata in afara familiei din acest motiv; asa ca ziua mea de nastere o dedic mamei mele, care isi umple singuratatea citind din Biblie. Credinta in Dumnezeu o ajuta sa supravietuiasca, sa nu se teama de singuratate si de moarte. Anul asta as vrea sa finalizez cateva proiecte, in primul rand as vrea sa termin o carte la care lucrez de foarte multi ani si care se numeste
"Cu Dumnezeu si mama la Dragomiresti". As mai vrea sa scot un volum de poeme, "Omul lui Dumnezeu", versuri religioase, si as vrea sa imprim un CD, "Cantece de amar si singuratate". Sunt cantece inedite din Maramures, culese de mine cat am fost profesor acolo. Sunt cantece care nu mai sunt interpretate de nimeni, de singuratate, cand omul isi ia lumea in cap si pleaca sa se arunce, se apleaca deasupra prapastiei, trage o horinca si uita de ce a venit acolo... Ca ziarist, in ultimii ani ma ocup de probleme religioase, pentru ca, de la o anumita varsta, simti ca datorezi foarte mult altcuiva, cuiva care a facut totul pentru tine si tu nu stiai.
Stiu ca toata viata mea, a mamei mele, a celor patru copii ai mei i-o datorez Bunului Dumnezeu, care a ingaduit sa ne tina in viata. Inaintarea in varsta e o greutate doar pentru ca nu pot sa imi duc toate proiectele la timp, uneori am sentimentul ca nu mai pot tine pasul, am o multime de proiecte pe care nu le-am dus pana la capat. Cum eu nu stiu sa fac altceva mai bine decat sa citesc si sa scriu, mi-am tinut toata familia doar din scris. Astfel ca proiectele mele mi-au ramas in urma, sigur ca viata copiilor este unica si irepetabila, capodoperele mele mai pot suferi amanari, valoarea lor nu se pierde."