ASTĂZI E ZIUA TA... - Ionel Tudor

"Rămân un romantic..."
Avea 6 ani când a susţinut primul său concert, pe scena Liceului "George Enescu". "Sala era plină, toţi m-au ascultat şi apoi m-au aplaudat. Acest lucru a însemnat foarte mult pentru mine, un copil. Publicul mă acceptase", mărturisea compozitorul. Ionel Tudor a împlinit ieri 53 de ani.

"La vârsta de 4 ani am primit de la tata un pian. Avându-l în casă, mă jucam foarte mult la el. Aşa mi-am dat seama că-mi place foarte mult. Apoi, la vârsta de 5 ani am început pianul în mod serios. Îmi aduc aminte că era o doamnă din Germania care se ocupa de mine. O profesoară foarte drastică, dar în acelaşi timp un foarte bun pedagog. Cu ea am început pianul şi dumneaei m-a făcut să înţeleg că în această meserie trebuie să munceşti foarte mult, indiferent de talentul pe care îl ai. Eu m-am pregătit să fiu concertist. Am făcut pian de performanţă la Conservatorul «Ciprian Porum-bescu». Mai târziu, împreună cu Mircea Romcescu, Eugen Tegu şi Adrian Romcescu am pus bazele unei trupe foarte îndrăgite la vremea aceea, Academica. Am început să câştigăm foarte mulţi bani, eram prima trupă de înregistrări a televiziunii şi a radioului. Astfel, am lăsat muzica clasică deoparte. Acesta e oful meu. Talentul este primordial în meseria noastră. Dacă nu te naşti cu el, poţi să munceşti, să cazi în cap, nu ai nici o şansă! Poţi să devii un bun profesor, dar nu poţi să urci pe scenă şi să-ţi exprimi muzica în faţa publicului. Şi mai ales să îl faci să o înţeleagă.

În afară de talent, îţi trebuie muncă.

În afară de toate astea, cred că-ţi trebuie şi un dram de noroc.

Muzica uşoară de astăzi... nici nu ştiu dacă există aşa ceva! A existat cândva şi a existat o muzică de mare calitate făcută de mari maeştri. Şi când spun mari maeştri mă gândesc la: George Grigoriu, Vasile Veselovschi, Radu Şerban, aceşti oameni care ştiau să primească tinerele talente şi să îndrume extraordinar. În muzica pop românească există acum creatori de moment cu succese care astăzise ştiu, mâine se uită, nu compozitori.

Întotdeauna ştiu să admir ce e frumos în jurul meu, începând de la fete şi continuând cu o mâncare bună, un pahar de vin băut împreună cu prietenii. Toate acestea sunt lucruri care mi-au creat diverse stări pe care le-am transpus în muzica mea. Eu rămân un romantic. Am rămas la fel de sensibil când ascult un concert de pian sau de vioară, un şlagăr de acum 10 sau 15 ani. Cu cât trece vremea, cu atât lucrurile astea se adâncesc, nu dispar. Am o familie frumoasă şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. Eu zic că am fost un norocos, şi asta îi doresc şi fiului meu. Îmi doresc să fiu sănătos alături de oamenii pe care îi iubesc cel mai mult: Andreea şi Andrei. Mulţumesc băieţilor mei din Radio, pentru că de fiecare dată când am avut probleme au reuşit să mă înţeleagă."