Astăzi e ziua ta, Lia Manţoc

Lia Manţoc, una dintre marile noastre scenografe, un om şi un artist de o vibraţie rară, este un artist care nu acordă interviuri. Orice discuţie cu Lia Maţoc însă te îndreptăţeşte să o asemeni unui teatru, îţi oferă căldură, rafinament, stil şi intimitate, îţi călăuzeşte paşii acolo unde există o anumită greutate a cuvântului, pe scena unde respiră actori, regizori, scenografi. Are o baghetă magică pe care o foloseşte des, un anumit suflu, o palpitaţie, o amprentă. Lia Manţoc şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Scenografia şi costumele au nevoie de cât mai puţine compromisuri
Arta ei, stâlp de sprijin pentru teatru
Scenograful este artistul de mare importanţă în procesul de creaţie şi despre care aproape toată lumea uită atunci când filmul şi spectacolul sunt gata. Poate de aceea Lia Manţoc a ales să nu vorbească despre meseria sa, despre spectacolele la care a lucrat, regizorii extraordinari care i-au apreciat şi admirat munca şi realizările. Născută la Caracal, Lia Manţoc a lucrat enorm cu Ştefan Iordache creând costumele pentru “Să îmbrăcăm pe cei goi”, “Fuga”, “Maestrul şi Margareta” şi nu numai. Are la active numeroase premii pentru scenografie şi costume, Premiul Gopo pentru costumele din “Undeva la Palilula”, de Silviu Purcărete, fiind cel mai recent. Nu se cunosc multe despre viaţa sa, despre omul Lia Manţoc, dar atunci când afli că un spectacol cu o piesă de teatru a fost lăsat pe mâinile sale se poate spune că ţi s-a dat undă verde şi că acel spectacol este de neratat. Unul dintre spectacolele la care a lucrat a marcat inaugurarea unei clădiri proaspăt renovate a Teatrului Metropolitan din Tokio. Actorii de la Sibiu au fost invitaţi în Japonia de către Hideki Noda, dramaturg şi director artistic al teatrului, iar pentru reprezentaţiile de la Tokio, Lia Manţoc a refăcut costumele în întregime. De asemenea, costumele sale au transformat capodopera dramatică a lui Goethe, “Faust” al lui Silviu Purcărete, într-o experienţă artistică unică, apreciată la nivel internaţional. Lia Manţoc are harul de a face lucruri extraordinare, iar atunci când se implică într-un proiect o face trup şi suflet. Nu este deloc nesemnificativă această artă, stâlp de sprijin pentru teatru. Scenografia şi costumele au nevoie de cât mai puţine compromisuri, au nevoie de o libertate totală, fără margini, fără idei fixe. Scopul este unul singur, inspirat de scenariu, uneori de regizor, alteori de actori. Întotdeauna Lia Manţoc are grijă ca aceştia din urmă să se simtă confortabil şi în siguranţă. Pe lângă creativitatea atât de vizibilă, Lia Manţoc este posesoarea unei modestii, a unei tenacităţi şi a unei rezistenţe extraordinare, demne de toată admiraţia. (L.P)