Astăzi e ziua ta: Maia Morgenstern

Un OM complex, energic, cu putere de muncă, dar şi sensibil. O femeie incredibilă. Actriţă, dar, fără teama de a greşi, putem spune că mai înain­te de toate este mamă. Maia Morgenstern îşi aniversează mâine ziua de naştere şi Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!

"Fără public nu exist..."
Pentru că părinţii săi i-au deschis ferestre şi uşi spre cultură, spre lume, astăzi Maia Morgenstern face acelaşi lucru în privinţa celor trei minuni din viaţa ei. Tudor Aaron, Eva Lea Cabiria şi Ana Isadora, cei trei copii ai actriţei, reprezintă motivele zilnice de zâmbet, de bucurie, de cântec. Da, a fost, este şi va fi mereu femeia fără ascunzişuri, fără regrete, fără tăceri, fără bun rămas.

Natu­rală, deschisă, modestă, în ciuda apa­renţelor, Maia Morge­nstern ne-a dat prilejul să o descope­rim de nenu­mărate ori prin filmele sale, prin rolurile sale, prin jocul său fascinant. Glasul său te cuprinde ca într-un poem de Shakespeare, chiar dacă vorbeşti de la celălalt capăt al firului (chiar dacă telefonul este fără fir), iar emoţiile te cuprind fără voie când fetiţa ei plânge şi actriţa te roagă să o linişteşti tu, căci ea nu reuşeşte.

Ziua ei de naştere, da... "Sărbătoresc ziua mea de naştere prin muncă. Lucrez la un spectacol care a început sub auspicii foarte bune şi foarte fericite, «Livada de vişini» de Cehov. A fost o atmosferă caldă la repetiţii, o încredere, actori de generaţii di­ferite, cu concepţii diferite, cu gusturi complet diferite ne-am reunit şi ne-am întâlnit, ne-am regăsit fiecare în felul său, în direcţia de scenă a lui Felix Alexa. Pot spune că ne aflăm în faţa unei capodopere. Sigur că se poate discuta despre orice, şi este bine să se discute despre orice, însă pur şi simplu am stat în faţa unei capodopere şi fiecare a gândit, a simţit, a vibrat într-un anumit fel. Consider că este un dar pe care ni l-a făcut viaţa, acela de a fi avut ocazia şi privilegiul să mă confund, să fi stat în faţa acestei mi­nuni numite «Livada de vişini» de Cehov. Lucrez cu Felix Alexa... Are concepţie, dar ne ascultă pe toţi, e receptiv la părerile noastre. Este vorba despre comunicare, despre transfer de la regizor, despre onestitatea cu care te deschizi. E o şansă pentru fiecare să adauge lumii o picătură de frumuseţe. Fără public n-am nici un rost. Nu exist. Se cuvine să le oferim spectatorilor care redescoperă teatrul lucruri frumoase, importante, de suflet, se cuvine nici să nu ne închidem într-un fals turn de fildeş, nici să nu facem un soi de pact cu nimicul şi cu derizoriul.

Cel mai frumos cadou a fost în copilărie şi eram fericită când se repeta: îmi făcea mama mea tort... Am primit şi Le Petit Larousse, ştiu că m-au chemat părinţii de la joacă şi eram tare nemulţumită şi nervoasă că-mi întrerup joaca. Mi-au dăruit Le Petit Larousse en image... Eram foarte dispusă să nu-mi placă. Eram ferm decisă să fiu Ghiţă Contra şi să nu-mi placă nimic, dar... am fost fascinată şi mi-aduc aminte că pe coperţile interioare avea textele multor cântece în franceză pentru copii,  şi cred că aşa am învăţat franceza pe care o ştiu." Luciditatea nu o lasă să amor­ţească. Tot timpul sunt riscuri pe care şi le asumă, în spe­ranţa şi cu dorinţa de a le depăşi. Piedicile şi capcanele îi plac mult, pentru că îi întăresc convingerile. Crede în mesaj şi se pune în slujba lui.