Este una dintre cele mai apreciate actrite ale teatrului romanesc. "Cu fiecare rol pe care-l joci, de fapt te imbogatesti ca actor. Daca ai pauze lungi este foarte greu pentru ca te demoralizezi si apoi, la fel ca un sportiv, nu mai ai antrenament", spune Maria Buza. Astazi implineste 38 de ani.

"Indiferent ce fac, sunt Maria"

Este una dintre cele mai apreciate actrite ale teatrului romanesc. "Cu fiecare rol pe care-l joci, de fapt te imbogatesti ca actor. Daca ai pauze lungi este foarte greu pentru ca te demoralizezi si apoi, la fel ca un sportiv, nu mai ai antrenament", spune Maria Buza. Astazi implineste 38 de ani. "La moment aniversar ma gandesc ca a mai trecut un an. Iti dai seama ca imbatranesti si te apuca asa o nostalgie a tineretii. Am avut un an bun, am muncit foarte mult si nici nu stiu cand a trecut. Am inceput o coloborare cu Circul de Stat Globus, in spectacolul «Micul Paris», spectacol exclusiv pentru adulti, unde interpretez rolul Mariei Tanase. In sfarsit, dupa 4 ani am reusit sa intru in distributia unui spectacol de succes, la Teatrul National, «Burghezul gentilom», in care o interpretez pe servitoarea Nicole, alias Niculina. Anul acesta intentionez sa adun niste piese pentru un album. Nu stiu daca vor fi compuse de mine, asa cum a fost la albumul «Fluturi galbeni» sau va fi de muzica populara, dar cerinta este foarte mare si ma laud cu lucrul cu acesta. Va trebui sa concep un fel de material si vom vedea cum va ajunge sa fie pus pe un album. Atat actoria, cat si muzica imi sunt foarte la indemana. Amandoua sunt la fel de importante si ma bucur mult ca pot sa le imbin. Indiferent ce fac, sunt Maria. Mi-as dori sa cant intr-un musical, sa joc intr-un spectacol de muzica. Adica, sa cant si sa interpretez un rol in acelasi timp. As vrea sa ma bucur de toate astea intr-o asemenea maniera, sa existe un spectacol complex in care sa-mi pot folosi toate aptitudinile.

Felul meu de a fi m-a orientat catre aceasta meserie. Un om exhibitionist, intotdeauna in mijlocul prietenilor. Se spunea despre mine ca ar trebui sa fiu pe scena si oamenii sa se uite la mine sa vada ce nebunii fac eu. Am ajuns sa devin actrita datorita Liei Bugnar, care, cu un an in urma de a intra eu la facultate, devenise deja studenta a Facultatii de Teatru. Atunci, si-a propus cu ambitie mai mare decat cea pe care a avut-o pentru ea insasi sa ma pregateasca pe mine. Totul a fost perfect, am intrat a treia la facultate, desi era foarte greu pe vremea aceea. Acum lucrurile s-au mai schimbat si satisfactia a fost cu atat mai mare cu cat drumul catre ceva ce iti place este mai dificil.

Profesional, consider ca cea mai mare realizare a fost cand am devenit studenta, cand aveam sa stiu ca voi urca pe scena alaturi de actorii mari ai scenei romanesti de teatru si ca voi patrunde in aceasta lume mirifica, de o frumusete pe care nu pot sa o descriu in cuvinte. Actoria este, pana ajungi pe scena, o lupta ingrozitor de acerba. Cand, in sfarsit, ajungi parca urci in turnul unui castel. Drumul catre scena este foarte lung. Talentul nu este intotdeauna biletul tau de drum pentru ceva sigur."